Căciulița roșie

Cînd abia învățam să mă leg la șireturi mi-am zis că trebuie să-l prind neapărat pe moșul cu cos­tum ro­șu. Voiam să-l prind bine de barba lui albă și să-l în­treb de ce în fiecare an îmi aduce cadourile sub pernă și nu sub brad ca în filme. Sau de ce nu-mi a­duce niciodată ce-i cer. E adevărat că poate n-ar fi în­căput prea ușor o mașină de Formula 1 pe ușă sau în casă, dar chiar și așa nu voiam sa aud nici o scuză și ceream o explicație.

***

Este ora cinci dimineața. Bag cu entuziasm mîna sub pernă și scot un pulover cu Pokemon. Nu-i chiar ceea ce-mi imaginam să primesc, însă îl îmbrac ime­diat și dau fuga pînă la ușa de la intrare de unde se aud niște zgomote. Cu un ton serios, taică-miu îmi zice că bătrînelul abia a ieșit din casă, și dacă mă gră­besc am șanse să-l văd prin fața blocului. Încruntat, iau în picioare primii șlapi pe care-i găsesc în cale și dau fuga afară să-l prind pe Moș Crăciun. Doar că mo­șul e mai iute decît un atlet olimpic căci nu găsesc nici măcar urme de pași în zăpada care-mi ajunge pînă aproape de genunchi. Poate a sărit pe geam. Sau poate s-a urcat în sania zburătoare.

Noroc că nu stau foarte departe de parc și cu puțin efort mă cațăr pe tobogan căscînd ochii către cer. Doar că printre fulgii care mi se topesc pe frunte nu prea zăresc nimic. Dezamăgit și cu destul omăt pe mi­ne cît să fac un om de zăpadă în miniatură, mă în­torc spre casă. Însă, un colț roșu de țesătură care abia iese din zăpadă îmi trezește atenția. Scot imediat o­biec­­ul plin de gheață, îl curăț cu niște palme și des­co­păr cu un zîmbet isteric că am dat peste căciulița lui Moș Crăciun. Sigur trebuie să fie a lui și o lăsase spe­cial în urmă ca eu să o găsesc. Acum, probabil că la fel este și cu alte cadouri. Cum moșul îmbătrînește, nu le mai pune pe toate sub brad și ajung în tot felul de locuri ciudate cum ar fi sub pat, în debara sau pe la alți prieteni. De aceea, anul ăsta nu o să mai aștept să-mi vină cadouri direct în brațe, ci o să le caut pînă o să le găsesc pe toate. Iar cu puțin efort și dedicare, poate că pe 25 decembrie o să-mi găsesc și bolidul pe sub vreun pod de pe Bahlui.