Cartea care nu se întoarce
Pastila de după 15 aprilie 2013 Niciun comentariu la Cartea care nu se întoarce 5Ceasul deșteptător i-a sabotat dimineața. Mahmură de la cuvintele pe care a trebuit să le înșire pe-o foaie jumătate de noapte i se pare că patul îi e ca un paratrasnet. Dar acum e ineficient pentru că nu mai poate să întîrzie iar. Printre aburii cafelei se încarcă cu energie, o energie care însă e falsă, încătușată de dorința de a mîzgîli conturul perfecțiunii pe care o emană.
Iese afară în zgomot de claxoane, iar o senzație de déjà-vu o sufocă pentru că simte că se îneacă în nebunia altora. Ar vrea ca lăuntrul ei să-i dicteze ce să facă. Dar nu mai are cum. Are responsabilități. Cîndva visa că avea responsabilități. Acum fac parte din viața ei și cînd părăsește încăperea în care doarme parcă se transformă într-o altă femeie. Costumul Chanel se așază altfel iar machiajul e mai desăvîrșit ca niciodată. Dintr-o dată fluxurile de iluzii pe care le avea i se par mai stupide decît un trabant care funcționează.
Și-a rezolvat dilema. Nu trebuie să cadă în plasa vieții personale ca să poată răzbate. Să răzbată într-o lume în care te poți scufunda în propria ta cenușă și singura avere ți-e capul. Cînd pășește pe covorul proaspăt spălat de pe holul de la intrare prezentul parcă i se umple de un nectar care-i îndulcește realitatea și n-o amăgește. E singurul lucru care n-o amăgește. E puternică. Așa se și simte. Și se înfruptă din asta ca un vegetarian mincinos. Creierul ei e ca un seif. Plin de idei, idei care scîrțîie pentru că nu de mult ori își pierde luciditatea în favoarea puterii
Pînă la urmă e mîndră că viața ei e plină, e condimentată cu tot felul de simțiri. Și mai presus de toate e calmă. Dar e calmă ca o bombă.
Iuliana LEONTI
Adaugă un comentariu