Ce trebuia demonstrat

Eram prin gimnaziu cînd am aflat prima dată ce e aia o axiomă. Ne vorbea profesorul de matematică despre geometria în plan. Despre unghiuri și drepte, despre raza cercului și alte figuri geometrice, cu laturi mai mult sau mai puțin egale. Ne-a explicat cu un aer grav și parcă plin de sens că o axiomă e ceva ce e atît de evident, încît nici măcar nu poate fi dovedit. Și care oricum nu are nevoie de o demonstrație.

Cu toate astea, au existat mulți bărbați destoinici într-ale științei, care au pierit încercînd să afle ce-i cu viața axiomei. Și cum poate fi ea clasificată, îndosariată, și explicată pe înțeles generațiilor următoare.

Atunci, în ora aceea de matematică căreia nu-i găseam nici un sens, a pomenit despre axioma lui Euclid. „Printr-un punct exterior unei drepte trece doar o paralelă la acea dreaptă, și numai una”, suna enunțul memorat ca Tatăl Nostru.

Timpul a trecut însă, iar învățăturile cu tîlc ale profesorului de matematică s-au pierdut pe drum. Am uitat ce înseamnă o axiomă și că e mult efort inutil în a încerca să-i cauți sensul. Pentru că geometria mea, și a bărbaților în general, s-a mutat în spațiu. Și în spațiu există o infinitate de puncte exterioare, de perspective, de drepte paralele cu aceeași dreaptă. Și m-am pierdut în căutarea de sensuri acolo unde nu există, a definițiilor acolo unde nu pot fi date. Și mai presus de toate, am uitat că lucrurile sînt atît de simple: există un punct și doua drepte paralele, care nu se vor întîlni niciodată oricît de mult am vrea noi.

Alex VARNINSCHI