Ce voia partidul, o revoluție?

Vreau să-mi iau un laptop bun, să mă țină măcar șa­se ani fără să-mi treacă măcar prin gînd să-l schimb. Aș­tept Black Friday de vreo două luni ca toți corpo­ra­tiș­tii și-mi zdrăngănesc din cînd în cînd pușculița cu bani, ca să fiu sigur că-s toți acolo. Dacă Black Friday ar fi fost acum două luni, aș fi luat fără să clipesc laptopul, chiar dacă dădeam pe el cît pe-o mașină mică, la mîna a doua, înmatriculată la bulgari și fără taxa de mediu – bogda­proste Comisia Europeană! Acum că a fost Black Joi și-a început revoluția fiscală, parcă n-aș arunca banii pe-un laptop azi, cînd de la anu’ o pîine s-ar putea să coste 10 lei. Ce să fac? Rezist.

Voiam să plec și în concediu, să văd o țară străină. Bu­get mediu, destinație europeană, nu exotică. Să beau o bere în Praga sau să văd tîrgul de Crăciun din Ber­lin… Acum două luni voiam să iau bilete de avion, gă­sisem o mega-ofertă, dar am zis să mai aștept că era par­că prea devreme să-ți planifici din august concediul în decembrie. După ziua de joi și răscoală fiscală, par­că n-aș da din economii. Pun banii la ciorap și, poate-poate, dacă euro nu se face 15 lei jumate, merg la anu’ un weekend la mare, la Tuzla sau Olimp, dau 50 de eu­ro biletul de avion și 150 de euro noaptea de cazare la final de septembrie la o căsuță din lemn cu baia în fun­dul curții. Cînd nici soarele nu mai încălzește rezervoa­rele cu apă și fac duș cu apă de mare călîie. Dar ce pot să fac? Rezist.

Am avut mai multe interacțiuni cu Fiscul decît mi-aș dori într-o viață. De la stat la cozi interminabile, la des­cifrat legi scrise parcă intenționat să te enerveze. Am descoperit că dacă ai datorii 5 lei la finanțe își vin șap­te somații acasă, în plicuri sigilate și colorate de par­că-s burtierele la România TV, dar dacă trebuie să îți dea Fiscul 5 milioane faci cruce, scuipi în sîn și poate-i vezi la ultima pensie. Acum două luni îmi blestemam zi­le­le că am de-a face cu ei măcar o dată pe an. De joia tre­cută, aflu că s-ar putea să-mi pierd mințile lunar în spa­tele unui ghișeu alături de toată populația. Aflu că sa­lariile cresc, dar de fapt nu cresc, și că o să am cîndva o pensie, poate. Mă gîndesc, ce pot să fac? Rezist.

Auzi, dar cît cred ăștia că am să mai rezist pînă cînd am să încep să #rezist?