Cea de-a doua carte a lui Joker

Și-au dat întîlnire într-un cazino. Doar ei doi, cu toți ceilalți. Să le ardă palmele cele opt colțuri ale zarului și să-i prindă cît mai abitir iureșul ru­le­tei. Să le facă din ochi Joker de pe cartea unsă pe sub mînă, în timp ce-și îndreaptă gulerele hainelor. Gaj s-au învoit să lase orice valori, principii sau ideologii. Disputa urma să se dea corp la corp. Nu, degeaba li s-a spus că nu se găsesc într-o arenă de box.

De pomană au fost invitați politicos să parieze pe adevăr. Ei au strîns pum­­nul cu zarul înăuntru și au lovit unul în altul, cu toată setea de pu­te­re. Ruleta a pornit să se rotească și mai strașnic, și cărțile s-au împrăștiat spre a-l acoperi de rușine pe cel căzut. Ropote de aplauze cadențînd gregar numărătoarea inversă au proclamat cîștigătorul. Toți au ignorat faptul că zaru­ri­le din pumni fuseseră aruncate. Șase-șase, egalitate, însă numai unul din­tre ei stătea în picioare. Luminile de Jackpot au început să pîlpîie și su­ne­te ca de sirenă s-au dezlănțuit. Re­ge­le de inimă roșie, preocupat de re­ve­­ren­țe și declamînd sfîrșitul războiului, a dat mîna cu dama de pică și cu valetul.

Nimeni nu a remarcat că ruleta, care-și continua mișcarea în jurul a­xu­­lui propriu s-a transformat într-o ru­letă rusească. Astfel că, dintr-o da­tă, luminile au căzut, iar în locul rege­lui, la masa de joc s-a așezat, rînjind, Jo­ker. „Regele a murit, trăiască rege­le!”, au izbucnit aceleași urale din a­ce­­leași gîtlejuri. Aceleași lumini de Jack­pot s-au dat peste cap și aceeași carte s-a arătat de sub mîneca în­vin­gă­­torului: asul de inimă neagră.

Laura PĂULEȚ