Cei șase muschetari

Cînd nu ai prea multe opțiuni și nici mulți bani, îți împarți camera! Dar sînt dimineți în care ai impresia că colegii tăi de apartament fac tot po­sibilul ca tu să te trezești cu fața la pernă. Încep prin a se întoarce a­ca­să la ora patru dimineața și prin a asculta aceeași melodie „Dub in corporation” în fiecare zori de zi, la vo­lum maxim. Te trezești și le spui frumos că ai vrea să mai dormi, fără a mai pomeni și niscaiva sfînți pînă a ajunge la pat.

După aproximativ o o­ră de insomnie cruntă, adormi. În mi­e­zul unui vis frumos, cînd soarele te alintă pe tine și încă cineva pe o pla­jă cu nisip lucios, un zgomot ciudat te sustrage din nou din dulcele somn. Desigur, e alarma colegului, care sună din zece în zece minute. Într-un final, renunți cu capul plecat la somn și te furișezi la bucătărie.

Pe aici, parcă a trecut un uragan. După o inspecție rapidă, ochești un loc­șor printre farfuriile de pe masă. Mul­țumită, deschizi frigiderul și, fă­ră să vrei, caști ochii. Abia acum ai reușit să te dezmeticești de-a binelea. Frigiderul e gol! Nici tu lapte, nici tu pîine. Te uiți în jur. Cafea ioc, ceai ioc, biscuiții și Nutella au dis­părut ! Mai mult, dacă mergi la baie, nu mai găsești nici apă caldă. Bun în­­ceput! Bineînțeles, colegii tăi poar­­tă vina pentru tot ! Dacă afară e frig și tu trebuie să mergi pe jos ju­mă­tate de oră, e tot vina lor.

La în­toarcere, îți promiți că vei purta o discuție serioasă cu indivizii. Însă, exact înainte de a deschide ușa, îi vezi prin geamul aburit cum stau pe canapele și rîd în gura mare. Apoi își cer scuze. La urmă îți încălzesc mîn­ca­rea și tu renunți la ideea de a te mai certa cu cineva. Pri­etenii tăi nu știu însă cine va da volumul la ma­ximum în noaptea aceasta.

Camille PLAZAR (Franța)