Cînd imaginația îți joacă feste
Pastila de după 10 mai 2015 Niciun comentariu la Cînd imaginația îți joacă feste 109Merg cu pas grăbit pe strada întunecoasă, luminată ici colo blînd, de niște felinare parcă și ele obosite. Drumul este pustiu, nu se aude niciun zgomot de ființă umană, doar vîntul răcoros care adie și el leneș făcînd cîte o frunză să zboare lin în bătaia lui. Vreau să ajung cît mai repede la destinație, dar pînă acolo mi se pare așa mult. Parcă e prea linște, iar frica de întuneric pune stăpînire încet pe mine făcîndu-mi gîndurile să zboare în toate direcțiile construind imagini grotești cu tot felul de întîmplări. Deodată îi aud pașii moi și înceți că o iau în aceeași direcție cu mine. Frica începe să pună stăpînire pe mine. Nu mă întorc, dar știu că urmează o bifurcație. Poate o ia în cealaltă direcție, dar nu, încă îi aud pașii în urma mea.
A grăbit pasul, și eu la fel. Mă urmărește, de asta sînt sigură, dar motivul nu-l știu. Poate mă spiona încă de cînd am ieșit din cafenea sau poate totul e doar în mintea mea deoarece puteam să jur că pînă acum cîteva minute nu era nimeni. Sîngele pulsează, iar gîndurile zboară cu o viteză uimitoare spre același final obscur și sinistru. Mai am puțin pînă acasă, dar mi se pare o eternitate. Nu am curaj să mă întorc să văd cum arată, dar îl simt cum începe să alerge din ce în ce mai tare fiind în sincron cu bătăile inimii mele. Sîngele îmi îngheață în vene și de frică paralizez simțind cum nu mai sînt stăpînă pe propriile mișcări. E din ce în ce mai aproape, parcă îi și aud respirația în ceafă și din impuls mă întorc.
Îngrozită constat că nu e nimeni. Răsuflu ușurată, dar și confuză deoarece puteam băga mîna în foc că cineva mă urmărea și totuși se pare că imaginația mi-a jucat feste, iar noaptea aceea liniștită a făcut ca gîndurile mele să o ia razna.
de Beatrice JURAVLE
Adaugă un comentariu