Cît dați pe România?

Țara ta nu vrea să-ți fie scum­pă. Dar nici s-o cumperi pe o nimica toată. Nici să nu te poți atinge de ea, nici să îți fie la îndemînă, prea aproape, prea ieftin. Multe lucruri, mai multe decît s-a obișnuit lumea să creadă, n-ar trebui să fie plătite cu zîmbete și strîngeri de mîini. Ni­mic nu urlă mai tare a prostituție decît pactul și mica înțelegere pe bani puțini sau deloc pentru lucruri gre­le, fundamental „scumpe”. Pe de altă parte, nici să lași omul să se chi­nuie fără acele detalii care-l fac om, fără plăcerile care nu se văd, dar se simt de la prima vorbă care i se-așază pe buze. Multe lucruri n-ar trebui să fie „pe degeaba”. Dem­ni­ta­tea, respectul de sine, răbdarea sînt numai cîteva dintre ele.

Cîtă răbdare mai are românul care a strîns punga de cînd se știe? Nu „tot românul”, clar, dar o bu­ca­tă mare din el. O bucată urîtă, aco­perită cu colb de uliță, de zgomot de căruță, care-și cară apa cu gă­leți găurite într-o bucătărie de vară că­re­ia-i zice paravan. Felia asta par­că nu intră în nici un calcul de scum­piri, însă cît de mult ați bătut din palme cînd le-ați scăzut TVA-ul la pîine! Cît de tare v-ați bucurat și ce mult au mai mîncat și ei de-atunci încoace. Românul cel bleg, cel rămas fără școală mai degrabă din lipsă de opțiuni decît din ca­u­za uneia proaste, el înțelege cel mai bine cît valorează – nu ce este – o acciză. Chiar dacă merge cu calu’, el știe foarte bine cît fac 40 de bani în plus la un litru de benzină, în pre­țul proaspăt stabilit de legi. Une­ori face cît școala unuia din țînci, alteori cît sticla de trei litri de suc ieftin și zaharos de la birt, cea ca­re-i bucură pe copii cînd intră în casă învelită într-o sacoșă.

Înainte de toți, mai degrabă d­e­cît toate, lor să le faceți socoteala. Nu nouă. Noi sîntem tineri, unii dintre noi încă se mai întreabă de ce s-au născut aici și nu în altă par­te. Dar ei, oamenii care nu vor ple­ca niciodată de pe ulița ro­mâ­neas­că, ei știu foarte bine ce înseamnă cînd ceva e mai scump. Și ei o să vă spună că și răbdarea lor și res­pec­tul de sine și demnitatea a fost și este scumpă. Se gîndesc deja dacă mai au cu ce să le cumpere înapoi.