Cu dragoste, Liviu

După două energizante și trei ore de documentare asiduă am descoperit lucrul care contează cu adevărat în viața unui om – dar nu vă voi spune care-i. În schimb, îl voi scrie pe o bucată de hîrtie și-l voi pune într-o cutiuță pe care o voi introduce, la rîndul ei, în altă cutiuță, mai mare. Iar această cutiuță mai mare va fi înghițită de o cutie încuiată cu trei lacăte. Și voi continua procesul pînă voi avea suficiente cutii încît să umplu o valiză întreagă pe care voi trînti vreo trei timbre și o voi depozita pentru vreo zece-douăzeci de ani în beci, lîngă borcanele de zacuscă și compot.

Cînd mă voi simți pregătit să o scot de acolo n-am să o deschid, ci am s-o iau cu grijă și am s-o depun la ușa primului ziar care-mi iese în cale pentru ca să afle lumea acel lucru care contează cu adevărat în viață. De ce aș face asta? De ce n-aș împărtăși descoperirea din prima cu toată populația globului care se chinuie cu depresia și sentimentul de inutilitate? N-o să vă spun, ci o să vă las să vă întrebați și voi, în timp ce desfaceți fiecare lăcățel și fiecare nod de sfoară care leagă cutiuțele din valiză. Eu o să îmi beau cana de compot cu zîmbetul de om împlinit care a făcut tot ceea ce era important în viață și o să vă privesc de la distanță, din căsuța mea din Cucuieții-de-Deal, de la căldurică. Nevasta îmi va zîmbi de peste umăr, amanta va intra cu un copilaș mic în brațe, iar unul dintre copiii mai mari își va modifica mașina proaspăt cumpărată în fața casei. Din depărtare, un elicopter se va grăbi să mă ridice pentru a mă transporta la terenurile mele de golf, unde voi vrea să-mi petrec după-amiezile de dinaintea unei deplasări de lungă durată într-o țară tropicală, cum ar fi Brazilia sau Costa Rica.

Și toate astea doar pentru că am descoperit ceea ce este cel mai important în viață. Bine, și pentru că am știut să profit de această descoperire. Nu a trecut o noapte în toți acești douăzeci de ani în care să nu zîmbesc gîndindu-mă la cît de norocos sînt că ceilalți nu știu secretul meu. Dar cred că a venit timpul să vă împărtășesc și vouă acest secret care îmi descleștează dinții negri și îmi desface buzele de sub mustața ce mi-a crescut pînă aproape de bărbie. Secretul stă în singurul lucru care nu încape într-o valiză – în zîmbetul unei femei. Însă fii atent să nu o cheme Irinuca, pentru că, altfel, ai dat de dragul… de mine. Liviu mă numesc, încîntat să te cunosc, cetățean depresiv.