Cu fundul în două trăsuri

Neghiobi, fără cuvînt și cu imaginație bogată. Așa ar trebuie să fim caricaturizați atunci cînd sîntem prinși cu mîța în sac. Un fel de Pinochio cu multe becuri prin cap și cu niște ochi bulbucați după capra ve­ci­nu­lui. Atunci cînd spunem că nici dacă ne pi­cură moartea cu ceară nu ne-am alia cu acel „om nou” ar trebui un avocat al po­po­rului să ne înregistreze și cînd ne facem  punte-luntre și cu dracul numai să trecem apa să ne dea peste cap zicînd: „Băi, nene, nu spuneai tu mai acu’ un an că nici mort nu te sui în căruța ăluia că-i un putregai?”.

Lasă că trăsura și-a împrospătat între timp roțile și trage mai bine. Parcă și cailor le-au crescut aripi și aleargă mai sprinten ca niciodată. Și dacă te uiți mai bine căruța putredă a nemernicului de altădată arată mai bine decît trăsura ta, vopsită o dată la trei luni de îngrijitori cuminți. Iar netrebnicul ăla de sătean, pe care-l urai din toată inima, poartă cizme ca ale tale, ba și pălăria și-o așază pe o parte, ca atunci cînd ție îți merge bine și vrei să arăți localnicilor amărîți.

E clar. Sînteți de aceeși teapă, numai rangul vă diferă. Unuia îi place să stea dreapta, altuia de-a stînga. Ție îți place să stai în mijlocul poporului, pe el îl atrage lumea tîrgului, acolo unde se negociază cu tact. Ție îți place să ari tarlale întregi cu același tractor, lui i se pare interesant ca ogorul său să răsară din mulțime diferit. Dar atunci cînd simți cuțitul la beregată, atunci cînd îți țipă măseau în gură de sete și de foame, sari direct în teleguța omului nou. Atunci ar trebui să fie cineva lîngă tine și să-ți amintească vorbele de la început. Ar trebui să-ți spună că începi să semeni îngrijorător de mult cu o femeie ușoară.

O prostituată care a uitat care sînt paturile prin care a trecut și care sînt paturile prin care nu trebuie să treacă. Măcar din respect pentru cei care i-au dat de-o pîine.