De ce sa nu iubim fetele de la camin

Inceputul de an ofera sanse egale fiecarui student cazat la camin pentru a agata fete sau baieti. Totul depinde de anul de studiu si de experienta capatata. Aici replicile sint mai diverse, tehnicile de agatare se pliaza pe chipul si asemanarea individei, iar contextual, lipsa unui baiat la carat frigiderul de la tata sau calculatorul Mariei din Pascani duce la descoperirea indivizilor cu potential. “Si la ce camera stai?”. Daca e recalcitranta, lejer o calmezi, “intrebam si eu, as cam avea nevoie de niste sare (piper, ulei sau orice altceva)”. Acum ea nu poate sa te refuze, doar nu e speriata de cei care intra in vorba cu ea. Evident, se ofera respectiva sare si baiatul, in semn de recunostiinta, o invita la o iesire in grup. Ea cu fetele din camera el cu baietii, tot din camera.

Cele mai naive, conform unui studiu ad-hoc realizat dimineata la cafea, sint cele din primul an. Se imbata repede, iar dorinta de a socializa e intensa, de obicei coboara in grupuri pe la parterul plin cu baieti si incep a striga: “La 123 e petrecere, nu veniti? Avem nevoie de baieti frumosi”. Dintr-o colegialitate puternica, fiecare mai aduce citiva si ajung la camera 123. Cu PET-ul la subrat si replica invatata din camera se asaza pe un pat si incep discutii banale, despre vreme, mall, facultate, cite cursuri ai si de unde esti. Dornice de socializare, aceleasi boboace isi intreaba obsesiv colegii din camin: “Dar colegi frumosi ai? Putem sa-i cunoastem si noi?”  Iar pentru orice problema de natura sentimentala intotdeauna se va gasi doamna administrator care, dimineata, va spune cu un zimber rapitor ca amenda pentru un sejur de o noapte in camin te poate costa toata distractia de sfrisit de saptamina. Asa, pentru ca tine la copii ei.

George GURESCU