De mînă cu „Sugar Man”

Pierdută prin această lume paralelă, și anume jurnalismul, mi-a luat jumătate de an să găsesc o busolă care funcționează și care să îmi arate care este drumul bun pentru mine. Așa am ajuns, într-o zi de luni, pentru prima dată în redacția Opiniei, o facultate pe care am găsit-o cu adevărat folositoare. Și dacă o să mă întrebe cineva vreodată cum au fost anii petrecuți la facultate, răspunsul o să aibă cuvintele „la Opi­nia”. Atunci cînd o să merg la un interviu de angajare și o să mă întrebe ce am mai făcut, o să le povestesc de Opinia, pentru că doar cursurile practice la care am muncit în fiecare săptămînă o să-mi dea curajul să merg să îmi construiesc un viitor în presă.

Sper ca atunci cînd o să se întîmple aceste lucruri să nu am nevoie de o umbrelă sau de cizme de cauciuc la fel de mult ca atunci cînd am fost nevoită să merg haihui prin sate uitate de lume după subiecte de reportaj. Ploaia a fost prezentă de fiecare dată cînd a trebuit să merg să fac teren pentru texte importante indiferent că era vorba de un interviu sau un reportaj de la un concert.

Cu sau fără reușită, cu sau fără voia vremii, va trebui să fiu acolo, așa că pe lîngă acest lu­cru, printre planurile mele de viitor se află și achizi­țio­na­rea unei umbrele, căci o să împrumut din redacție ciz­me­le de cauciuc.

Drumurile mi-au fost deja arătate, mai trebuie doar să o iau la pas pe ele. Între timp o să-l ascult pe „Su­gar Man” și o să aștept cu nerăbdare acea zi în care opinistul responsabil de paginile 14-15 îmi va lăsa un mesaj pe Facebook pentru a scrie un text „De la centru”.