„De peste Prut” e la facul­tate în Iași

Pînă acum trei ani, înainte de a ajunge în Iași, rîdeam în hohote de colegii mei de clasă, bărbați în de­ve­nire, care scrîșneau din fălci în pauze și își testau curajul în spatele WC-ului. Cînd îi vedeam pe ăia mai mici, elevi de clasa a șasea sau a șaptea, sfrijiți, ru­și­nați, cu orgoliile rănite, îmi în­ghi­țeam hohotul. Pînă la urmă, erau și ei oa­meni. Începeam chiar să îmi dispre­țuiesc colegii. Îi certam prin fițuici la ore, pînă înțelegeam că era inutil. Făcea parte din dezvoltare, din creș­te­rea lor și intrarea în lumea „celor mari”.

Pe basarabenii din Iași i-am cunoscut, deloc surprinzător, în timpul unei „activități” de acest fel. Strigau la controlorul din tramvai de își întorseseră toți călătorii capurile. Am înțeles că era vorba de un bilet compostat greșit, iar funcționarii RATP, doi la număr, vo­iau să îl amendeze pe unul dintre cei men­ționați. Băiatul cu vorba scurtată, de peste Prut, avea dreptatea lui. Am re­nunțat să îi urmăresc. Știu doar că au coborît din tramvai și am mai văzut un pumn tăind aerul greu de după geam.

Mi-au mai povestit și alte în­tîm­plări din viața de la Iași. Nu se în­tîmpla niciodată ca doar unul dintre ei să fie implicat într-un conflict, fie cu un alt controlor, un îngîmfat sau chiar cu vreo gașcă. Nu, se adunau cu toții, în lo­curi doar de ei cunoscute, pentru a-și stabili strategiile de atac.

Se mai întîlneau și pentru a bea, pentru că, mai ales la petreceri, cunoș­tin­țele se consolidau, transfor­mîn­du-se uneori în prietenii pentru o viață. Nu am mai auzind pe nimeni intonînd cu înflăcărarea studenților ba­sa­rabeni o melodie. Se strîng în brațe, fac glume deocheate sau decente și stau așa, adunați într-o ca­meră de că­min, înghesuiți pe paturi, tolaniți pe jos ori așezați pe un scaun, cu o chitară în mînă, pînă în zori. Peste ani, își vor face intrarea în cercurile lor „secrete” soții și pri­chin­dei cu aceeași vorbă mutilată de peste Prut.

Lina VDOVÎI