Dietă pentru facturi obeze

Ieri, de-un milion, mergeau cam 18 litri în re­zer­vor. Azi, de-abia dacă trec de 16 pentru că pompa se oprește, din obișnuință, cînd în chenarul din dreptul „leilor” apar trei cifre. Chiar dacă numărul din dreptul „litrilor” e mai mic. Ieri, pe 20 de felii de pîine plă­team puțin peste 2 lei. Azi, scot din portofel trei banc­note. Măcar nu fumez, așa că nu mai număr și mă­runtul pe care ar trebui să îl dau în plus pe-un pachet sau calculat individual, pe cîte-o țigară.

Bine că iarna a trecut și nu mai merge centrala toată ziua, altfel factura s-ar fi făcut puțin mai durdu­lie de la procentele puse peste noapte la total. Cresc procentele astea, ca porcul în Ajun și greu mai dau înapoi. Odată ce au început să pună cîteva sutimi în plus, nu mai scapă de ele cu nici o dietă. Au facturile un metabolism atît de greoi, încît o să ajungă obeze de la zerourile care tot se adună ca niște colăcei în coada totalului, care stă și el să crape de la fonturile, culmea, mai plinuțe și ele de la puțin bold. Să îți sară mai bine în ochi.

Și nu vorbesc numai de adaosurile anunțate de la începutul lunii, ci și de cele care te trăsnesc cînd te aștepți mai puțin. Ca atunci cînd abonamentul la te­le­fon se îngrașă ca un nesimțit într-o lună, după ce cîți­va ani de zile n-a dat nici un semn că ar vrea să fie ceva mai durduliu. Numai ce îl vezi cu cîțiva eu­ro­cenți mai greu la cîntar.

Se știe că, de obicei, iarna se ia în greutate, iar pri­mă­vara se taie din surplus. Numai că toate adao­surile au căzut buluc fix de 1 aprilie.