Din Cotroceni, cu dragoste

Lime este un băiat timid. Nu a ie­șit din casă niciodată nesupravegheat și cînd a fost suficient de mare să ple­­­­ce din lume l-a luat deoparte tai­­că-su, i-a spart un ou în cap și i-a spus: „Ai gri­jă ce lațuri îți pui în ju­rul gîtului că s-ar putea să se strîngă prea tare”.

După prima săptămînă de pri­be­gi­e a ajuns în Cluj, un loc măcinat de războaie. Cît nimeni nu era atent, s-a strecurat către primărie, și-a pus co­roa­na pe cap, s-a așezat pe jilț și s-a pro­clamat cotropitorul cetății. Pînă să știe oamenii ce i-a lovit, au venit a­le­­ge­rile, s-a înfiripat criza și văzînd că nu deranjează pe nimeni, lumea l-a ui­­tat acolo.

Naiart a fost conducător de mic co­­pil. A ochit capitala de cum a fost în stare să cîștige minimul pe lună și a preluat controlul prin forță, băgîn­du-se pe sub pielea oamenilor. Cînd au venit alegerile prezidențiale, a for­țat mîna cetățenilor și a ajuns primul om din stat.

Lime și Naiart s-au plăcut din pri­ma zi în care s-au văzut. Primul și-a dorit mereu un frate mai mare, în timp ce Naiart a vrut mereu un ser­­­vi­tor supus care să îl urmeze pes­te tot. Nu s-au afișat niciodată îm­pre­­ună, chiar dacă era vorba de confe­rin­țe, discursuri sau posturi de televi­ziune, păstrînd lucrurile la o distan­­ță ghicită doar de presă.

Totul a fost bine pînă anul trecut, cînd în țară a venit un bogătaș european, neutru declarat, cu caracter fi­lan­trop pe nume Jeffrey. Cu idei re­­­formatoare și caracter exubernat, l-a cucerit pe Lime din prima se­cun­dă iar Naiart se topea după fiecare re­for­mă și fiecare euro aruncat către ța­ră. Cei doi nu știau însă ce urma să se în­tîmple cu relația lor. După o șe­din­ță extraordinară s-au întîlnit cum o fac de fi­ecare dată pe holul din spatele bi­ro­u­rilor din Palatul Victoria. A­juns tîr­ziu, Naiart a găsit un bilet pe jos cu o inimioară desenată pe spate: „de­cît să sug de la două țîțe, mai bi­ne merg să pasc vaca.”

Cătălin HOPULELE