Discriminarea bătrînului

Dacă stau bine să mă gîndesc, în­tre­barea „ai fost cuminte în acest an?” este relativă și cred că ar trebui să fie stabilite alte criterii după care Moș Ni­co­lae să se ghideze. Dacă un copil nu a ascultat de mama lui, însă are nu­mai note bune la școală, ce ar trebui să pri­meas­că? Dar dacă o fată de 14 ani se ma­chiază și merge în lo­ca­luri, dar du­mi­nica-i la biserică? Să le dăm cîte o nu­ia, că se învață cu minciuna de mici sau să îi premiem pentru că, totuși, își bucură părinții?

Mai mult, constat cu ușurință că u­­nii primesc mai multe cadouri decît al­ții care au fost mai obraznici și au luat și note mici. Nu mi se pare co­rect, iar dincolo de partea comercială a acestei zile, ar trebui să pătrundem în profunzimea mesajului. Dar cînd colo, ob­serv că este vorba de o discriminare ca­pitalistă. Iar dacă mă gîn­desc ce efecte poate avea asupra bie­ți­lor copii, nu-i de mirare că mulți din­­tre ei se apucă de fărădelegi la o vîr­stă așa de fragedă.

Să vă dau un exemplu concret, eu. Am fost cuminte, am ascultat-o pe ma­­ma și am fost, pe rînd, un elev și un stu­dent conștiincios. Mi-am pus de fie­­­ca­re dată încălțămintea în dulap, la linie, iar toate perechile erau curățate. De­gea­­ba, Moș Nicolae! Crede-mă că am im­presia că nu mai ții la mine și că ți-am greșit cu ceva. Dar ai putea la fel de bine să îmi spui și mie. Sînt foarte confuz, iar dacă pînă acum am reușit să mă mențin pe o linie de plutire, fără să devin emo sau să in­tru într-o depresie, anul acesta cred că este apogeul. Am nevoie de un semn și să știu că nu m-ai uitat.

Nu vreau decît să fii corect cu toți copiii. Dezamăgirea de anul trecut, cînd am găsit lista cu datoriile pe care tre­buie să le achit, a fost o lovitură sub centură.

George GURESCU