Doamne, ocrotește-ne toca!
Pastila de după 4 februarie 2013 Niciun comentariu la Doamne, ocrotește-ne toca! 4Se pune problema că „lumea nu înțelege studenții”. Bun, pe lîngă comicul ideii că noi n-am fi oameni ca toți ceilalți, portretul studentului ca celulă a unei clase sociale dezavantajate mă irită ca o alergie de primăvară. Nu pentru că nu mi-ar conveni să se aprobe toate amendamentele din lume care să ne dea cămine de 5 stele, cu iriși albi la geam, cantine cu banane flambate și icre negre și burse cît un salariu de demnitar. Nu pentru că n-aș îngădui să o ducem măcar „bine”. Ci pentru că noi, studenții, sîntem ipocriți.
Convenabil sau nu, căminul gri prin pereții căruia mai șuieră, sezonier, un vînt care-ți încremenește șira spinării și care se umple noaptea de colegi aghezmuiți e baza celor mai „tari” povești scatofilice din studenție. Mîncarea ieftină de la cantină și gustul ăla departe de „ca la mama acasă” a fost, poate, de multe ori, motivul pentru care mai mulțumeai prin telefon cînd primeai pachetul plin de pachete mai mici cu bunătăți.
Dintr-astea n-am trăit, fiindcă m-a îmbrobodit Iașul de copilă, dar știu c-am ascultat studenția altora de-aproape. Și n-a fost nenorocită decît aceea a celor care n-au apucat să-și iasă din cocon, cei care-au rămas larve osîndite să nu le crească niciodată aripi, să nu plesnească prin firele subțiri de copilărie. Și nici pe aceia nu i-a pălit în moalele capului „sistemul”, ci faptul că s-au lăsat îngrămădiți cînd aveau ceva de spus. Că n-au crezut într-o schimbare pornită de pe limbile lor. Iar cei ce n-aveau o părere, o idee sau mai multe, cei ce așteptau sfîrșitul facultății ca pe coacerea unei pîini în care știau că n-au pus sare, pe ei „sistemul” îi indignează fiindcă nu i-a gîdilat destul. Pentru ei, de fapt, „sistemul” înseamnă cei ce dau abonamente mai ieftine la tramvai sau, dimpotrivă, îl dau cu prețul prea mare al tocitului de coate în amfiteatre.
Sîntem vinovați că ne-am împărțit pe straturi, că ne-am învelit în pătura „celor care nu cuvîntă” și-am așteptat să spună alții ce ne doare. Normal că „lumea nu ne înțelege”. Sîntem muți și nici nu vrem să învățăm să vorbim prin semne.
Adaugă un comentariu