Dragoste la cutie
Pastila de după 4 aprilie 2018 Niciun comentariu la Dragoste la cutie 9Acum doi ani, pe vremea cînd eram în liceu și așteptam înfricoșată bacalaureatul, s-a organizat un soi de activitate dedicată celor îndrăgostiți, care nu erau suficient de curajoși să-și exprime direct sentimentele. Era modul nostru de a sărbători „Valentine’s Day”. Trebuia doar să pui o scrisoare în „Cutia dragostei” pentru acea persoană deosebită pe care o admirai în secret, iar după ce tot liceul o citea pentru că era afișată alături de celelalte pe un panou uriaș, ajungea la destinatar.
Nu, eu n-am scris nimic de felul acesta, sînt mai curajoasă decît personajele principale din filmele siropoase. În schimb, am primit o scrisoare. Întreg grupul meu de prietene a început să țipe îndemnîndu-mă să desfac mai repede plicul, însă eu nu aveam habar cum să reacționez. Cînd șefa clasei mi-a strigat numele, am crezut inițial că a citit greșit. Apoi că face o glumă nesărată, dar cînd mi-a înmînat minunăția, mi s-a tăiat respirația. Putea fi Sergiu, tocilarul de la mate-info care încerca de luni întregi să mă impresioneze prin faptul că mergea la sală. Sau Mihai, tipul care îmi dădea tag pe Facebook la tot felul de poze cu îndrăgostiți.
Dar nu părea stilul niciunuia dintre ei. Cuvintele erau frumos așezate în pagină, scrisul îngrijit, chiar și metafore presărate ici-colo, era chiar emoționant. Și cum nu-și dădea numele, preferînd să mă „admire anonim”, am postat și eu scrisoarea pe grupul liceului cu rugămintea de a-și dezvălui identitatea. La scurt timp am primit un mesaj de la un băiat pe nume Radu care își cerea frumos scuze pentru faptul că a încurcat Ioanele. Declarația de dragoste era destinată celeilalte Ioana Ursache, din clasa a XI-a B.
Deși colegele mele au fost dezamăgite, eu am răsuflat ușurată, zîmbind la gîndul că prințul meu va fi unul la fel de curajos ca mine și chiar dacă își va destăinui sentimentele printr-o scrisoare, măcar nu va fi anonimă.
de Ioana URSACHE
Adaugă un comentariu