Enciclopedii pe sfoară

Pastila de după Niciun comentariu la Enciclopedii pe sfoară 9
Enciclopedii pe sfoară

Fiecare perete are culoarea lui, de cele mai multe ori. Ai mei sînt un fel de roz, pentru care-am plîns atît de mult, încît, atunci cînd tata m-a întrebat ce am, nici n-am mai știut ce să-i răspund. De cînd am învățat să disting culorile, am decis că-mi pla­ce portocaliul. Flori portocalii, mobi­lă portocalie, lenjerie de pat portocalie, covor portocaliu și, peste limita imaginației, pereți albi. Cînd mi s-a cerut o părere, deja s-a știut că trebuie să fie și ei portocalii. La pri­ma mînă de var mai avea o șansă, dar apoi, ce să vezi, după a doua, portocaliul a fost roz. M-am revoltat, am cerut să mă mut, am amenințat că fug în lume și-apoi, ca prin minu­ne, mi-a plăcut. Ba chiar am desenat și o brioșă mare pe peretele dinspre geam – tot roz și ea.

Culoarea pereților e vitală în via­ța cuiva. Cu precădere, în viața unui șoarece de bibliotecă. Din laptop, în carte, în cutiile cu creioane, în mape, în cutii cu notițe din anii trecuți – o­chii se mută, privirea galopează; e prima în maratonul pus la cale de conștiință. Nu gîfîie, dar se oprește. Pupilele se dilată, ochii se închid și, în secunda imediat următoare, cau­tă liniște. Vrea să se oprească pe ce­va și nu există, niciodată, loc mai po­trivit, decît o bucată de perete gol. Te uiți la ea, culoarea îți învăluie retina și începi să desenezi valuri peste valuri cu tot ce-ai strîns în minte.

Înainte să dormi, cauți locul cu pricina unde le-ai așezat și începi o recapitulare, un fel de strîns al sforii pe care-ai înșirat, ca prunele uscate, lucrurile știute de peste zi. Pereții devin un fel de dicționar în care depui toate știutele și neștiutele, toa­te întrebările și răspunsurile și tot ce-ai vrut vreodată să afli, dar, știi prea bine, ai cam uitat. De-aia une­ori e bine să pui mîna pe pensulă, pe tubul cu vopsea, și să-ncepi să mai și scrii. Oricînd poți acoperi totul cu un poster, și-ai rezolvat. Pereții or să tacă, o să fie mai departe colorați și, în cel mai rău caz, or să pretindă că-s caii verzi care, de cînd e lumea, stau proptiți de pereții vreunui ado­lescent.

Autor:

Aryna Creangă

Redactor-șef la „Opinia studențească”, studentă în anul al II-lea la Tehnici de producție editorială în presa scrisă, multimedia și audiovizual, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top