Error 404: Pagina a fost cenzurată

După Wikileaks și Snowden, um­blă în sfîrșit o discuție im­por­tantă despre intimitatea datelor online și despre modul în care serviciile se­cre­te supraveghează populația fo­lo­­sind informații colectate de gi­ganți precum Facebook, Yahoo sau Google. Acesta din urmă însă este mai nou implicat într-o altă dez­ba­tere care a supărat mai toate pu­blicațiile media din Europa. Și anu­me, „right to be forgotten”, adi­că dreptul de a fi uitat.

Adoptată vara aceasta de către Curtea Europeană de Justiție (ECJ), legea ar trebui să-i protejeze pe oa­meni de informațiile false, depă­și­te, ori anumite greșeli pe care le-au săvîrșit în trecut și îi urmăresc toa­tă viața, fiind prezente la primele rezultate pe Google. Practic, dato­ri­tă algoritmului cu care motorul de căutare afișează anumite rezul­ta­te, oricîte fapte bune ai făcut ca să-ți repari imaginea, primele link-uri afișate pot fi în continuare cele de care nu te mîndrești. E de men­țio­nat că reglementarea nu șterge pro­priu-zis conținutul cu probleme, ci doar îl scoate din rezultatele afi­șa­te de Google. Acesta din urmă, în mai puțin de două luni de la res­pectiva lege a primit peste 70.000 de astfel de cereri, în care oamenii cereau ca diferite linkuri să fie șter­se cu buretele, printre primii beneficiari aflîndu-se un pedofil, un po­li­tician și un doctor.

Bizar este și faptul că Google e cel care trebuie să decidă, conform unor reguli ambigue, ce scoate și ce nu. De aceea, publicații online sau alte site-uri precum Wikipedia sînt revoltate că unele dintre paginile lor au dispărut de pe Google pe ne­drept. De exemplu, The Worces­ter News a fost notificat de către repre­zentanții motorului de căutare că le este scos din index un reportaj cu un tînăr pictor. Acesta din urmă care între timp a ajuns faimos pro­babil și datorită articoului res­pectiv, consideră că acum cinci ani nu era împlinit și că picturile de atunci i-ar putea strica reputația.

Ce este cel mai îngrijorător în povestea asta e că deși intimitatea online a unei persoane este impor­tantă, această reglementare duce ine­vitabil la cenzură restricționîndu-ți căutările și vine în conflict cu dreptul la informare. „Right to be forgotten” are un fundament bun, în­să execuția este proastă și seamănă mai degrabă ca un răspuns la scandalul monitorizărilor guvernamentale.