Fabuloasa aventură a lui Vasile ingineru’

Într-o zi cu soare, pe bu­ri­­cul pla­netei Marte ateriză un corp bizar. O na­­vă spațială de numai cîțiva me­­tri, de culoarea dovleacului s-a iz­bit de praful roșcat drept în mij­lo­cul unui oraș marțian, printre ma­și­ni zburătoare și lumini de toate fe­­lu­ri­le. Locuitorii acelui oraș, o­mu­leții verzi cu antene, au fost luați prin sur­prindere.

Imediat, au în­ce­put să apară curioși, adulmecînd cu na­sul lor mare, cît o trompă, bucata de fier. Mulți au intrat în pa­ni­că, speriați, iar o marțiană ceva mai în vîrstă a leșinat, dîndu-și o­chii bul­bucați peste cap. Timp de cî­teva ore, marțienii s-au tot în­vîr­tit în ju­rul obiectului, fără să în­țe­lea­gă ceva. Sin­gu­rul lucru curios pe care l-au des­co­perit era un pă­tră­țel de trei culori și cîteva semne pe care nu puteau să le des­lu­șeas­că. Iar din interiorul aparatului se a­uzeau bubuituri și strigăte de ne­în­țeles.

Din gloata de oameni verzi s-a apropiat de aparat înțeleptul ora­șu­lui, care cunoștea toate lucrurile și toa­te limbile din univers. Acesta a fă­cut o gaură rotundă în peretele na­vei. Imediat, de acolo a apărut un cap rotund, alb și chelios al unui lo­cu­i­tor al Terrei. „Mamăăăăăăă!!!” a stri­gat capul cu nasul aproape cît al mar­țienilor. Atunci înțeleptul și-a dat seama că făptura vorbește ro­mâ­neș­te. „Cine ești?” a întrebat vocea bi­puitoare a înțeleptului verde. „Sînt Vasile, din România!” După două secunde de procesare a informa­ției din capul său, omul verde a întrebat confuz: „Dar românii nu au lansat o rachetă fără pilot?” „Ba da, dar eu sînt inginerul rachetei și ul­timul lucru pe care mi-l amintesc este că îmi era foarte somn și trebuia să testez butonul ăla mare și roșu, pe care scrie START!”

Anastasia CONDRUC