Grill-ul, nunta și cafeaua

„Ai să te măriți curînd. Uite, vezi mi­rea­sa asta care fuge? Se grăbește să se așeze la casa ei.” Asta i-a ghicit bunica din partea ta­tălui mamei mele, prima dată cînd al ei fe­cior i-a adus-o acasă pe viitoarea noră. Nu, bu­ni­ca mea nici nu ghicea în bobi și nici nu umbla cu cărțile de tarot în buzunarul din dreapta șor­țului, ci doar se apuca de citit în zațul care ră­mînea pe fundul cănii de la cafeaua tare fă­cută la ibric, ori de cîte ori voia să manipu­le­ze subtil pe cineva. Minute în șir nu-i mai tă­cea gura și nu vedea altceva în afară de nunți, mi­rese și copii. Eu nu știu cum își imagina fe­me­ia asta că va putea să aibă grijă de atîția ne­poți. Trei băieți a avut și nicio noră n-a scăpat de ritualul de ghicit. Și a avut și noroc: toate trei au rămas în familie. Numai cu numărul nepoților a mai dat greș.

Noi încă rîdem pe înfundate cînd ne amintim cum a noastră bunică, ca­re ne salută acum pe Skype cu „Hello”, se așeza pe bancă, la umbra viei, în­torcea ceașca de cafea cu fundul în sus și aștepta să se aleagă ceva de pun­ctele de zaț. Mai verifica din cînd în cînd, să vadă dacă poate să treacă la trea­bă și nu începea decît atunci cînd considera ea că totul e gata. Eu cred că pur și simplu aștepta să-i treacă ceva măreț prin minte sau profita de cea ca­re tocmai își sorbise cafeaua să mai scoată niscaiva secrete dosite cu grijă. Mai erau și niște doamne de la oraș care-o vizitau și care nu se dădeau duse de la ea pînă cînd bunica nu îi vedea și pe ai lor băieți cu copii și așezați la ca­sele lor. Numai că bunica ține pasul cu ultimele tendințe în bucătărie. Du­pă ce a învățat să facă mîncare la „grill”, că-i mai „light”, și-a luat și un es­pressor. Iar cum fără urmele de zaț de pe fundul ceștii de cafea, bunica e nu decît o altă bunică, eu încă mai trebuie să mă rog să dea norocul peste mine pentru că nu am reușit nici pînă astăzi să aflu cu cine o să mă mărit.