Hai să fugim în lume!

„Hai sa fugim în lume!”, i-a spus Patric surorii sale, Clara, într-o dimineață de martie rece. „Eu nu mai vreau să locuiesc în orașul ăsta mic și provincial toată viaţa mea. Să nu crezi că nu-mi place să stau cu tine. Ne distrăm grozav cînd alergăm prin spatele curţii sau cînd bunica îl ceartă pe Blănosul că îi sparge ghivecele cu flori, ca mai apoi să-l ierte, pentru că e un motan tare jucăuş. Îmi plac şi zilele de duminică, cînd ne uităm împreună cu mama şi tata la televizor sau cînd, după ce ne terminăm temele, primim mereu un baton de ciocolată cu lămîie. Cu toate astea, simt că ne lipseşte ceva, Clara. Parcă totul devine monoton, mă întristez mereu cînd simt că îmbătrînim. Avem deja 12 ani şi viaţa trece pe lîngă noi. Nu o auzi des pe bunica zicînd : «Ce a mai trecut viaţa pe lîngă mine..parcă ieri eram de vîrsta voastră».

Eu nu vreau asta pentru mine, surioară. Nici pentru tine. Noi, cînd vom avea nepoţi, le vom spune poveşti uimitoare. Vreau să văd lumea toată, cu oceanele imense din care vezi cîte un pește zburător, cu deșerturile nisipoase călare pe o cămilă dromaderă. O să devin explorator! Să caut comori ascunse de pirați cu mult timp înainte ca noi să ne fi născut. După ce voi găsi aurul, voi pleca spre Polul Nord să mă joc cu pinguinii și să stau într-un iglu imens. Toți eschimoșii mă vor invidia. Când va fi prea frig, voi călători spre Africa și voi purta o fustă din frunze groase și voi învăța un papagal să vorbească. Hai cu mine, Clara. Mâine să plecăm spre o lume nouă, departe de tot ce am văzut amîndoi pînă acum. Ce luăm cu noi în această aventură? Ce încape într-o valiză? De fapt, dacă stău să mă gândesc mai bine, ne trebuie o valiză în care să ne încapă apa din Oceane pentru mama, nisipul din deșert pentru tata,iar bunicii îi vom aduce poate un pinguin și bunicului..lui îi aducem un canar colorat să vorbească cu el zi și noapte. Nu putem să venim acasă fără suveniruri pentru fiecare. Altfel, cum am putea să dovedim că am călătorit în toată lumea?”

de Ioana DOLEANU