Hărnicia lui Gaudi

Erau acele zile de octombrie du­re­ros de reci pentru cineva care încă mai credea în soarele blînd de septembrie. După ce toată vara taică-miu îmi spusese că vrea să repare holul, decizia finală a luat-o abia cîteva luni mai tîrziu. „Vă voi face cel mai frumos hol pe care l-a văzut neamul vos­tru”, mi-a spus într-o dimineață, ho­tă­rît, de spuneai că vrea să renoveze un în­treg bloc în stilul arhitectului Gaudi. Nu am priceput în primul rînd de ce i-a venit să renoveze în plin sezon plo­ios. Apoi, nu am înțeles ce a făcut toa­tă vara de nu a putut să-și pună la în­cer­care spiritul constructiv și ima­gi­na­­ția debordantă.

Toată tărășenia urma să dureze trei săptămîni, conform spuselor sale. Din păcate, știam că abia prin decembrie mă voi bucura de spoturile din tavan. După primele zile, abia a reușit să dea jos tencuiala veche și să scoată ușa de la debara. În două săptămîni aveam scheletul pentru tavanul fals, dar nici vorbă de gresie pe jos, încă mai re­zis­ta eroic parchetul vechi de vreo 25 de ani. Și cînd urma să mă bu­cur, teore­tic, de renovarea făcută de el, e­rau puse primele plăci de gresie, iar de­baraua căpăta un contur vag.

„Mă doare spatele foarte tare și nu pot să stau cu capul ridicat foarte mult”, mi se plîngea, scuzîndu-se oa­re­cum de ce durează atît de mult. Aș fi vrut să-l cred, sincer, doar era tatăl meu, de ce să mă mintă? Dar fiecare zi și-o începea cu trei căni de cafea, ur­mau știrile de la 10.00, iar pe la 11.00 în­ce­pea treaba. La 14.00 lua pauza de prînz și mai ur­mă­rea un buletin de știri și bea încă două căni de cafea, iar ca orice slujbă de opt ore, ter­mina la 17.00 fix. Doar erau știri pe Pro Tv.

De 1 decembrie stergeam de var (pus în urmă cu trei zile) ușa de la in­trare. Abia de Crăciun am șters pentru prima oară noua gresie de pe hol.

George GURESCU