În fugă, pe cadranul ceasului

În coadă la supermarket, oa­me­­nii devin cei mai responsabili de tim­pul lor. Atunci simt cum cu fiecare sunet scos de aparatul de marcat se­cundele se transformă-n minute, a­poi în ore ce devin zeci de ore. Lim­bile ceasului ticăie tot mai alert, con­curînd cu sunetul ascuțit al sca­ne­ru­lui. Bip! Și-a mai trecut o zi, bip pe codul de bare al laptelui și s-a fă­cut joi, iar bip pe spatele pungii de za­hăr și s-a și terminat săptămîna. Bip! Vine alta, bip, bip.

După ani pier­duți numărînd pro­dusele cu care își bur­dușește sa­coșele clientul din fața ta, te întrebi ce familie numeroasă o aș­teaptă a­casă pe femeia firavă care sco­tocește prin portofel după ăia 30 de bani și care cu greu ridică pla­se­le de jos. Sau, te gîndești că poate rar a­pucă și ea să mai iasă din casă. Cu toa­te a­cestea, acul contorului de timp a de­pășit cu mult linia roșie. În stația de tramvai mașinile trec pe lîn­gă la fel de rapid precum îți pul­sea­ză vena de la tîmplă văzînd că to­tul se miș­că, iar tu aștepți din nou de mai bine de un sfert de oră. Te gîn­dești ia­răși la mașina aia pe care de aproape doi ani tot îți promiți ca vei pune bani deoparte ca să ți-o cum­peri. O vezi ori de cîte ori ieși din mall cu sa­co­șele pline, după fie­ca­re pachet de ți­gări pe care îl termini, tot timpul cînd hainele din dulap se a­pleacă amenințător asupra ta a­tunci cînd deschizi ușa, dar continui să în­deși altele. Îți amintești de frumoasa ma­și­nă atunci cînd încarci sacii de gu­noi cu mîncare de mult uitată în fri­gider sau debara.

Nu se mai aude ceasul acum că ai trecut de mult de două episoade din serial. Nopțile pierdute în ba­ruri nu se mai măsoară în ore, ci în sticle de bere. Acul contorului deși s-a dus după linia roșie, nu-l mai vezi. Și nu-i suni pe-ai tăi, nu te duci la cursurile plictisitoare de la facultate și nici nu te apuci odată de treaba aia care nu cere amînare, dar to­tuși îți pierzi ani lîngă oameni care nu merită, pierzi nopți ce nu mai pot fi recuperate, pierzi ore în care pu­t­eai fi productiv. Ceasul continuă să ticăie, iar tim­pul trece rapid pre­cum mașinile de pe stradă și-ți dai seama că ai făcut ri­sipă. Ce n-ai da acum să nu fi ig­no­rat alarma aia de dimineață.