In hora, cite doi

In plina campanie electorala, scandalurile dau coloratura personajelor cocotate pe blocuri, pe afise de citiva metri. O semnatura proasta, o replica aruncata printre dinti, o privire mai ascutita si flacara se raspindeste cu viteza birfelor intre pirande. “Salavastru il acuza pe Bulgaru ca ar fi batut un adolescent” sau “Constantin Simirad (PSD) apare in bannerele PNL, alaturi de fiul sau, candidat al liberalilor” sint doar citeva dintre titlurile ziarelor iesene din ultimele zile. Candideaza pe colegii, merg la tara si impart orez si zahar, da’ tot nu se inteleg. Scaunele moi din Senat sau Camera Deputatilor nu sint pentru oricine. De ce ar tacea Salavastru atunci cind baiatul cu cea mai buna voce pentru “Pus pe treaba, greu de oprit” este agresat de contracandidatul sau? De ce nu ar raspunde si Bulgaru prin acuzatii de furt si escrocherie? Doar marul nu se face albastru intr-o luna de campanie.

In aceeasi ordine de idei, ce l-ar impiedica pe Simirad sa isi sustina baietelul crescut din fasa cu ideea ca “tati este cel mai bun” si corcolit de nu ar putea face nici un pas fara consimtirea parintelui? Evident ca Simirazii vor avea valori si gusturi asemanatoare. Mai putin, viziuni politice. De fapt, aparitia pe acelasi afis electoral inseamna cistig de imagine prin economie de marketing. In campanie, criza financiara nu este decit un motiv de buimacire a pensionarilor, care inca mai cred in zimbetul poleit de pe afise.

“Oare o fi sot si sotie?” ma intreaba o batrinica despre candidatii din Partidul Verde cu afisele alaturate din Copou. Sint doi Ghica cu acelasi fundal. “E verde, nu o va trage de par”.

Lina VDOVII