În jurul mesei e tot un fel de horă

Am mai spus-o în cîteva rînduri și-o să o tot transform într-un crez nu­­mai al meu – „dacă repeți un lu­cru de îndeajuns de multe ori, o să-și piar­dă din sens”. Am auzit de-atîtea ori cu­vîn­tul „unire” că, drept să-ți spun, nici nu m-am mai întrebat ce în­seam­­nă. În dicționar e asamblare, îm­bi­na­­re, prindere, iar în mintea mea e la o dis­­tanță foarte, foarte mică de cu­vîn­­tul „împreună”. Și mai drept să-ți spun, am aproape trei ani de cînd cu­­vîntul ăsta, „împreună”, cînd îl pun să stea țeapăn într-un word, se-n­tîm­­plă să fie într-un text pentru Opinia – o mî­nă de oameni care stau îm­preună, pe care-i văd aliniați (mereu – da, me­reu – pe-aceleași locuri), în jurul u­nei mese ovale din redacție.

Cuvîntul ăsta, „unire”, e-a­proa­pe, la mine în minte, și de „solidaritate” sau „empatie” sau de un soi de ca­rac­­teristică a unui grup de oameni, care pot fi, fără să știe de ce, „uniți”. Da­că n-ar fi existat cuvîntul, sigur ar fi e­xis­tat Florentina, care să mă sune a­proa­pe zilnic și care să nu mă lase să-i uit vreodată primul reportaj, toc­mai la Ștefănești, sau primul interviu, și mi-ar fi explicat ea ce-n­seamnă să „empatizez”, fără să am vreo idee că asta fac. Dacă n-ar fi existat „solidarita­te”, pro­babil Cătălin ne-ar fi lămurit de șap­te ori în legătură cu ce-i greșit în vreun dosar și-am fi înțeles, oricum, des­pre ce-i vorba cu ajutatul ăsta; și dacă n-ar fi existat „unire”, probabil „Opinia” ne-ar fi făcut să înțelegem, de cînd am început să ne dăm sea­ma că după ce pleci din redacție du­mi­ni­c­ă la două și spui că te-ai săturat de fețele oa­me­nilor ăștia, luni di­mi­nea­ță cînd ți se-n­tîmplă ceva, îi iei la su­nat pe rînd, tot pe ei, să le povestești. Așa c-am fi în­țe­les și-așa, în absență de sens, la ce se re­feră – pentru că în ab­sență de cu­vin­te, n-am mai exista (ni­ci măcar în on­line).

Fără să pierd timp prețios din bu­­lă, îți spun, pe scurt, că „unire” ăsta, n-are nicio legătură cu ce s-a întîmplat cu țara asta, la un moment dat, în trecut. Asta dacă n-are nicio le­gă­tu­ră cu nimeni din prezentul tău, care să-ți arate ce-nseamnă.