Iubirea miroase a ceapă

Am citit eu într-un ziar că prima dragoste nu se uită. Ar fi culmea! Cum să o uit eu pe Maria? Eram mai mare decît ea cu trei ani și jumătate, iar ea era mică tare, cu fața albă, părul blond și ochii negri. Eu nu eram cine știe ce frumusețe a satului, dar eram gospodar. Pfiiii, toți mă luau la muncă cu ziua. Odată, nenea Costică era să se bată cu nașul meu de botez– amîndoi aveau de scos cartofii în aceeași zi și se certau vrînd să cîștige cel care să mă ia cu el. M-am dus cu nașul- că mi-a dat cu 10 lei în plus.
Am iubit-o pe Maria din tot sufletul chiar dacă atunci cînd te uitai în ochii ei îi vedeai ceafa, cum se spune. Băieții îmi ziceau că are ochi blînzi, mari și nevinovați ca vacile, dar eu nu îi băgam în seamă. Am fost tare atent cu ea din toate punctele de vedere, să știți. Dacă munceam pe cîmp și vedeam niște flori, la amiază cînd oamenii mîncau eu mă duceam și strîngeam un buchețel pentru femeia mea, așa îmi placea să îi spun. Țin minte că tare mai rîdeau bărbații de mine, dar nici că-mi păsa. Aveam 14 ani, iubeam cu pasiune, cum ar spune acum copiii mei. Dacă nu eram pe cîmp și făceam treabă pe la casa cuiva de banii primiți mergeam la magazin și îi cumpăram o ciocolată.

Maria asta a mea avea neamuri la oraș, niște verișoare slabe ca mumiile și care rîdeau de mine că sînt mereu murdar pe haine. Niște duduițe tare simandicoase, care purtau numai haine colorate, papuci de lac și părul făcut bucle, de parcă aveau sarmale în cap. Prin februarie, nașu’ m-a luat să îl ajut să curețe copacii din curte, dar mi-a zis: „măi Gheorghiță, eu nu am bani să îți dau acum, dar peste cîteva zile vine cineva să îmi cumpere porcul și, după ce îl vînd, te plătesc și pe tine”. Ei, cum era să mă supăr eu pe nașul? Știam că e om de cuvînt și o sa îmi dea banii cînd îi are. În seara aia era stabilit să mă văd cu Maria la uliță. Știam că vine cu verișoarele simandicoase că mi-a spus cu cîteva zile în urmă. Le-am văzut eu că rîd toate și că tot o împing pe Maria mea în față, dar nu știam ce se întîmplă. „Gheorghiță, azi e Valentine’s Day! Mi-ai luat cadou?”, mi-a spus ea foarte serioasă în timp ce simandicoasele rîdeau. M-am uitat la ea, apoi la ele și am întrebat „Ce este aia? Nașul nu a avut bani să îmi dea că încă nu a vîndut porcul”. Mai să pocnească de rîs simandicoasele din spatele femeii mele.

După mai multe minute de discuții am înțeles și eu ce vrea Maria mea și că verișoarele ei au învățat-o numai prostii. Nu știu de ce s-au supărat toate cînd le-am zis că eu nu dau cadouri și flori cînd vor ele ci atunci cînd simt, dar știu sigur că de atunci Maria m-a părăsit. Acum sînt domn de oraș, nu mai lucrez la cîmp, ci la uzina CFR, am doi copii și o soție care lucrează la fel – în uzină. Noi nu sărbătorim ca la americani, dar ne iubim românește și ne pupăm cu foc după ce mîncăm brînză cu mămăligă rece și oleacă de ceapă.