Je suis doar un om

În orice situație de comunicare 30% din înțelesul mesajului se pier­de îndată ce cuvintele pe care le gîn­dim izbutesc să se nască prema­tur. Unde mai pui apoi și alte elemen­te de limbaj, regionalisme, sunet de fun­dal, ori fondul cultural, afectiv și experiența interlocutorului. Ideea e că oricît ar încerca, oame­nii nu vor reuși niciodată să se înțeleagă prin limbaj. De exemplu, atunci cînd mergem la o piesă de teatru, vom ieși de acolo cu o idee asupra ce au înțeles actorii că, mai de­­par­te, a înțeles regizorul dintr-un anu­me text. Iar undeva pe acest drum al percepției e foarte ușor să ne pierdem mai ales atunci cînd nici mă­car noi nu știm exact ce vrem să transmitem.

Dacă ar fi să privim dintr-un alt unghi, un preot este, sau mai de­gra­bă ar trebui să fie, și un foarte bun comunicator. Asta deoarece, atunci cînd cei mai mulți români se simt neînțeleși, se ascund în propriile gînduri, spun o rugăciune și speră că cineva, acolo sus, îi ascultă. Și ca să se asigure că apelul nu este bruiat, oamenii merg la biserică, un­de un intermediar îi ajută să se pună la punct spiritual. Însă ceea ce la fel de mulți uită, este că și acest intermediar e doar un om. Și în loc să judece singuri, iau de-a ga­ta orice le spune preotul.

E mai ușor să pui un dop la gîn­dire și să aștepți să-ți spună alt­ci­ne­va ce e de făcut, ori să-ți dea un sistem de valori gata rezolvat. Iar cînd în ecuație mai adaugi și de­fi­ci­tul de înțeles în comunicare, ajun­gi să ai manuale de religie de clasa a doua în care copiilor le este explicat că atunci cînd se pierd de părinți în magazin, primul și cel mai im­por­tant lucru pe care ar trebui să-l facă e să închidă ochii și să spună o rugăciune. Ori, în aceeași carte, exemplul cu „rău faci, rău găsești” în care e ilustrat cum un copil care a făcut o faptă rea este călcat de o Dacie. Totuși, ce-ar fi să dăm drumul la robinet și să începem din nou să gîndim singuri, pentru că atunci cînd o să ne îmbolnăvim o să des­co­perim că doctorii nu s-au mutat în biserică.