La școală, din fotoliu
Pastila de după 14 aprilie 2014 Niciun comentariu la La școală, din fotoliu 20Să se facă de-acasă. Facultatea, zic. Să stăm în fața laptopului, să primim cursurile de-a gata și să n-avem teme și proiecte în echipă. Am putea să ne cunoaștem colegii după un search pe Facebook și profesorii după o căutare a CV-urilor pe Google. Și după adresele de e-mail, bineînțeles. Ar trebui să ne imaginăm noi cum le-ar suna vocile atunci cînd ne răspund la întrebări sau cum le-ar arăta scrisul pe tablă. Lăbărțat, rotunjit, ascuțit sau ciopîrțit în jumătăți de cuvinte, care mereu stîrnește un cor de „ce-a scris acolo?” și-un altul de „nu știu, nu-i înțeleg scrisul”. Sentiment reciproc, de altfel, și pentru profesorii care după cîțiva ani de predat încep să poarte ochelari, unul cîte unul.
Să nu existe sesiuni și parțiale, ci doar un fel de examen suprem la terminarea studiilor. De fapt ar fi impropriu spus „studii”, mai degrabă o trecere în revistă a cunoștințelor culese din documente Word și PDF, care înlocuiesc fișele scrise de mînă de profesori. Același scris care e altfel rotunjit din stilou decît din creta înecăcioasă. Dar n-am avea de unde să știm cum arată nici caligrafia și nici mîna care dirijează cerneala cînd mai apăsat, cînd mai fugar.
De fapt, ce contează? Afundați în perne și pături moi, cu provizii culinare la îndemînă, nici nu ne-ar mai păsa de asemenea detalii. Departe de noi și amintirea băncilor înguste și a scaunelor prea țepene, ori a pauzelor prea scurte chiar și pentru o țigară. A orelor care abia se învîrt pe cadranul ceasului de pe ecranul telefonului, mereu aprins. Oricum facultatea e degeaba, nu? Nu așa zic cei mai mulți studenți? Atunci măcar să fie pe placul tuturor.
Adaugă un comentariu