La virsta gogosilor

Stiu ce le-ar trebui acestor copii, o ciorba calda cu smintina de la bunica. Le-ar trece toate starile: depresie, inferioritate, trauma sau tentativa de suicid. Ce si-ar plimba bunica miinile prin parul fetelor si le-ar impleti strins doua codite pe spate. Fusta le-ar netezi-o in dreptul genunchilor si le-ar freca viguros obrajii cu apa si sapun ca sa se vada sanatatea. Nu cred ca una din fetitele acestea emo ar rezista rasfatului bunicii care le-ar pregati lapte cu mamaliga si gogosi presarate cu zahar. Si-ar da jos inelele de pe degete, bratarile de la incheieturile firave si ar curata curtea de gunoaie si maracini pina ce bunica isi va deschide bratele pentru o imbratisare meritata.

De baieti s-ar ocupa bunicul. E treaba lui sa ii tina noaptea pe podisca si sa le tot povesteasca despre timpuri cu razboaie, despre bataile intre flacai de la un pahar in plus, despre cum trebuia sa te iubeasca mama soacra ca sa pupi mai intii mina fetei, ca apoi sa ii arati luna de pe cer. Poate ar fi recunoscut ca mai fuma panusul de la porumb si ca ii placea sa mearga cu vacile la pascut doar ca sa priveasca fetele ce se intindeau pe iarba.

Baietii s-ar duce cu bunicul prin gradina din spatele casei la birtul atit de ponegrit de femeile din sat. Acolo s-ar da cu barbatii si nu si-ar mai fi plins atit de mult nefericirea. Atunci si-ar fi dat intr-o parte bretonul atit cit sa vada paharul cu bautura tare. Din partea bunicului pentru nepotul lui smiorcait, cu urarea: “Ce ramine, e copilarie!”.

Toti nepotii au uitat ca Alba ca Zapada inca il mai iubeste pe Fat-Frumos.

Carmen AVADANOAEI