Lecții de ignoranță

Eram în sufrageria unor rude, încojurați de mileuri, pahare de vin și preparate din porc. Cred că era aniversarea unor prieteni de-ai părinților mei și din acel motiv ne adunasem acolo. Cert e că nimeni nu vorbea. Urmăreau cu toții, cu ochii lipiți de televizor, modul în care decurg alegerile prezidențiale. Bărbații mai înjurat din cînd în cînd, iar femeile își scuipau în sîn și-și spuneam „ptiu, uite-l, mă, pe ăsta, infractoru’ naibii”, iar apoi mai dădeau o fugă pînă-n bucătărie. În momentul în care, urmărit de reporteri, Băsescu s-a întors și a zîmbit cu toți dinții la cameră zicînd: „Un fleac, i-am ciuruit”, mama a izbucnit într-un rîs nervos.

N-avea niciun motiv întemeiat pentru care-l plăcea mai mult pe Mircea Geoană, poate doar pentru că era puțin mai chipeș decît Băsescu, cel puțin ăsta fusese principiul după care a pus, la următoarele alegeri, ștampila pe buletinul de vot. M-am gîndit atunci, uitîndu-mă la ei în timp ce mă jucam cu păpușile pe covorul din „camera bună”, că n-o să mă intereseze niciodată politica. Îmi părea un nimic plictisitor care nu mă ajută în niciun sens, jucăriile mele n-aveau nevoie nici de democrație, nici de drepturi.

M-am ținut de promisiunea pe care mi-am făcut-o cînd aveam 11 ani și, pentru mult timp, n-am urmărit niciun eveniment politic, totul trecea pe lîngă urechile mele, iar cînd cineva încerca să deschidă o conversație pe tema asta ridicam din umeri spunînd „nu mă prea interesează”.

***

E februarie 2017 și mă mișc de pe un picior pe altul din cauza frigului. Țin în mîini o pancartă pe care e scris „Dacă politicienii români au devenit atît de interesați de situația închisorilor imediat după ce au început să le viziteze, vă dați seama ce învățămînt am fi avut dacă ar fi trecut și prin școală?”. Atunci cînd nu țip alături de ceilalți protestatari adunați în Piața Unirii, le mai șușotesc prietenelor mele cîteva informații despre OUG 13 și mai schimbăm cîteva opinii pe subiectul respectiv. Am trecut printr-un vot și încă nu-mi place politica, dar de data asta mi-am promis să n-o mai ignor.