Mai am opinii
Pastila de după 6 iunie 2016 Niciun comentariu la Mai am opinii 25„Vrei sa te uimesc un pic? Sînt studentă la Iași începînd cu anul acesta. Abia aștept să ne revedem și sper ca de acum încolo sa putem petrece mai mult timp împreună”, îi scriam celei mai bune prietene în urmă cu trei ani, iar răspunsul a fost cît se poate de sincer: „Iubita, vrei să te uimesc și eu un pic? nu mai sînt în Iași… nu am dat la master”. Așa a început pentru mine aventura ieșeană, cu surprize, cu tot.
Orașul acesta, despre care, la Galați, am tot auzit de la profesorii mei, absolvenți ai Universității „Cuza”, m-a cucerit de la distanță.
Chiar și-acum, după ani în care am coborît și am urcat Copoul în serile de luni, miercuri și duminică, bucuria aceasta nu poate fi înlocuită cu nimic altceva. Luna octombrie m-a purtat pe cărările care duc spre parcul Copou, spre Bojdeucă, spre Mitropolie, Biserica Trei Ierarhi, Casa Mitropolitului Dosoftei, dar și spre Grădina Botanică. Eram fără busolă, dar de fiecare dată am ajuns la destinație.
Drumul spre redacția Opiniei studențești l-am găsit mai greu, căci, deși voiam să-mi aștern gîndurile pe paginile revistei, nu-mi doream să ajung ca Ana, care în fiecare zi de luni avea ochii încercănați, în timp ce Adelina își masca oboseala cu un zîmbet. Totul pînă-ntr-o zi, cînd, împreună cu Diana am deschis ușa redacției.
Au urmat zile și nopți în care am corectat reportaje, am mai dat un telefon pentru o declarație, pentru paginile 2-3, sau un search pe Google pentru a găsi numele actorilor din piesele de teatru de pe 12.
„Aceasta e ultima dată cînd se-ntîmplă, Elena!”, mi-a spus Cătălin de-atîtea ori, așa speram și eu, dar n-a fost să fie.
Dacă aș fi întrebată despre cei trei ani petrecuți la Iași, răspunsul ar fi „Opinia”, adică profesorii care au stat la aceeași masă din redacție, opiniștii promoției noastre și opiniștii moștenitori.
Azi e încă prea devreme pentru a așterne amintirile de la etajul doi al Casei de Cultură a Studenților.
Adaugă un comentariu