Mai lasa-ma cinci minute

Am mai spus-o: “In sesiune e ca-n vacanta”. Am scuza perfecta sa nu fac nimic: “Stii doar ca nu prea am fost pe la scoala, acum invat”. Scap asa de convorbiri telefonice lungi pe care nu mi le doresc, invitatii la petreceri cu muzica proasta si lume plictisitoare si iesiri in baruri la discutii care nu-mi stirnesc interes.

N-am cursuri pentru care trebuie sa-mi intrerup somnul in zori si toti se comporta de parca as fi un voluntar la razboi care trebuie ingrijit si  protejat. Parintii trimit bani, pentru ca are nevoie plodul de alimente, energie sa poata invata. Plus ca e ca un fel de intelegere, un acord mutual intre studenti: in afara de cursuri si citeva indicatii, nici unul nu cere nimic de la nimeni. Stiu ca George n-a invatat la Germana si-l las in pace, nu-l mai rog sa-mi citeasca aberatiile de pe blog. Si el e constient ca miine ma voi uita cu aceiasi ochi nedumeriti pe subiecte, asa ca nu-l mai insotesc in a privi Family Guy sau la ce s-o mai fi uitind acum.

Mai bine iau cartea si invat ceva. Constiinta imi tot repeta: “O sa faci ca de fiecare data. Stai pina la cinci dimineata cu bere si cafea ascultind muzica si prefacindu-te ca inveti, dupa care brusc devii obosit si-adormi cu capul pe masa”. Eu spun “Nu”, si mai deschid un profil de Hi5 al vreunei minore fara viitor sau fereastra de Messenger a unui prieten cu care mi se pare ca n-am mai vorbit de mult.

La cinci, cind incep sa circule tramvaiele, zic ca ma duc sa dorm o ora in camin si vin cu forte noi spre primul examen.

***

7.34: “Lupule, trezeste-te odata sau macar inchide-ti telefonul ala ca suna incontinuu si ne-ai sculat pe toti din somn”.

10.05: “Data viitoare spune-ne si te trezim noi, nu-ti mai lasa telefonul sa sune”. Azi, banii pe “alimente si energie” s-au dus in taxi pina la Universitate, un Nestea Lemon si-o aspirina.

Ioan STOLERU