N-o mai luați, oameni buni, de la capăt!

Există un obicei cu care ne naștem: trasatul începuturilor. Și le întîlnim la fiecare pas, aceste minunate popasuri ale indolenței noastre. De Anul Nou, ștergem cu bu­retele ce s-a întîmplat în ul­ti­mele 12 luni și „o luăm de la zero”; dacă vine și vreo cifră ro­tun­dă, un deceniu, un secol sau, de ce nu, un mileniu, ni se du­blează determinarea. Apoi vine pri­măvara, cînd, bineînțeles, na­tura prinde viață, se începe un nou ciclu, păsările călătoare se în­torc. Odată cu ele și voința noas­tră.

Dacă ești credincios, în curînd se apropie Paștele. Un moment de maximă referință pentru cei care vor să dea la schimb păcatele vechi pe-o mîntuire și altele noi. Iar cînd vine vara, salariații pleacă în concedii lungi de unde se întorc încărcați cu energia pentru „a o lua de la capăt”. Toamna începe școala și părinții încep, împreună cu odraslele lor, un nou an. În fine, a­jungem din nou la Crăciun, cu porcul tranșat pe masă promițînd că de anul următor o luăm de la în­ceput și nu mai mîncăm la fel de gras.

Sunt foarte multe popasuri pe ca­re poți să le faci într-un an mințindu-te că iei de la capăt ceva ce, probabil, n-ai să reușești ni­cio­dată să duci pînă la sfîrșit. Dar i­deea aceasta că există cineva care îți dă, periodic, șansa să o iei de la zero, te-ncurajează să crezi că schimbarea e după colț dar n-ai lan­terna la tine s-o găsești.

Însă cred că a sosit momentul să încetăm să mai fim bidivii, alergînd în cerc după fantasme, muș­cînd de-o zăbală care nu ne lasă nici să vorbim. Viața nu e vre­un cerc sau vreun ciclu. Nu poți să o iei sistematic de la capăt fără să ajungi nicăieri. Începutul nu tre­buie să vină la un moment precis în calendar și nici nu are rețete. Poate să nu vină deloc! Ca să în­cepi ceva cu adevărat, trebuie ca ceva în tine să se sfîrșească. Putem a­lerga în cercuri toată viața, mul­țu­miți de noi înșine în com­ple­zența noastră, dar să nu pre­tin­dem că avem încolțit în oase vreun sîm­bure al schimbării. În spectacolul acesta al începuturilor, a pu­trezit demult