Nascut conquistador

De mic m-a fascinat necunoscutul sau dimpotriva, orice era nou. In clasa a patra, coboram la Costi de la parter, venea si Edvin, sunam la numere din cartea de telefon si ne bateam joc. Cele mai vizate erau familiile “Cui”, “Bita” si “Porc”. Curind am descoperit si numerele “deocheate”, cu 89, si ne-am delectat si cu ele o vreme. Nu a durat mult insa. Dupa prima luna, respectiv prima factura telefonica, tatal lui Costi i-a interzis sa mai primeasca prieteni acasa. Dar in scurt timp ne-am tras Internet pe scara si ni s-au dezvaluit comunitatile virtuale. Am inceput, ca toata lumea, cu mIRC-ul.

Toate discutiile din orele de mate si din pauze erau continuate aici cu polemici care luau locul temelor sau al lecturilor suplimentare. Aveam “acces” pe toate canalele mari, eram “operator”, adica puteam da afara pe cine imi poftea inima. Am avut multe “relatii”. Minteam intotdeauna in privinta virstei  si cel mai mult am tinut la “66eYeS”. Pentru ea, am fost pentru prima data in Bucuresti sa o caut prin apartamentul bunicilor prietenei ei cele mai bune din Pantelimon. De multe ori ne prindeau zorii “chatuind”. Cind mai plecam pe la vreo petrecere, ea ma astepta pina la trei, patru dimineata, doar pentru a ne mai certa putin “pe net”. Ne-am despartit cu scandal mare pentru ca o evitam.

Am un blog “de student”, unde scriu ca mi-e foame, ca sint mahmur si unde tin numaratoare  necunoscutelor linga care ma trezesc, iar contul de hi5 il folosesc doar pentru a verifica identitatea diversilor “calu555” sau “pisicutza66” de pe Messenger.

Am 334 de oameni in lista si stau pe invisible, iar toate fostele prietene impreuna cu prietenele lor, sint la “Ignore”.

Ioan STOLERU