Nu mi-ai vizitat parcela

Enervati de faptul ca Internetul nu se prinde wireless si nici RDS-ul n-a ajuns pe la ei, locuitorii unui anume sat si-au creat propria comunitate mai mult sau mai putin virtuala.

Este vorba de o placa mare, facuta din scinduri zdravene din lemn de cedru, ce sta in locul fostei troite de la rascrucea din mijlocul satului. Sus scrie, cu litere galbene frumos articulate, “Hai noroc si la mai mare!”. Dedesubt sint albumele de poze ce poarta numele proprietarilor. In limbajul local, fiecare album e o “parcela” sau o “glie”. Cele mai multe ilustrate se gasesc in “Glia lui Ion”, “Glia Vasilicai” si, bineinteteles, “Glia lui dom’ comisar, Mircea Mincarici”. Pozele sint prinse de placa de lemn cu bolduri, cuie sau lipite cu aracet. Citiva sateni mai inventivi si-au facut si un grup, denumit “Nebunii din vale”: o sirma de rufe prinsa de la un capat la celalalt al placii, de care stau agatate poze de la gratarul de luna trecuta, in urma caruia inca mai lipsesc citiva localnici.

Pentru a face rost de ilustrate, cei mai saraci merg la caricaturistul satului, care dupa o sticla de rachiu poate picta si Mona Lisa cu un ochi inchis. Majoritatea apeleaza insa la copiii plecati la oras. Ei au telefoane cu camera si ii surprind in fiecare vacanta ba in ograda, hranind gistele, ba trebaluind prin gradina sau la furat de rosii.

Comentariile la poze pot fi lasate in scris prin biletele sau pe spatele acestora. Ion al lui Racoreanu e cel mai in voga din zona. Sub ultima imagine cu el pe cimp in timpul recoltei stau nu mai putin de 37 de raspunsuri de la cele mai tinere fete din sat: “Imi place hirletul tau!”, “Mergi des la cosit?” sau “Te invit la mine la un tulburel” sint numai citeva din mesajele primite de acesta. El este insa fidel Mariei din Giurgesti, careia ii trimite saptaminal scrisori, alaturi de o incarcatura zdravana de pepeni, cartofi si ardei grasi. Maria are si ea o “glie” in propriul sat, iar de cind primeste vizite de la Ion, a scris in dreptul acesteia: “Ocupat, dar tot caut paznic de noapte”.

Ioan STOLERU