O problema de gene

Ai mei dragi cromozomi X convietuiesc bine, nu ma pling, multumesc de intrebare. Dar, de dragul antrenamentului imaginatiei, unul dintre ei ar putea deveni Y. In acest caz mi-as exercita si puterea de a-mi rearanja genele dupa bunul si incilcitul meu plac. Pentru creierul meu as alege cite putin de la Eminem, Nichita Stanescu si Pacala. As vrea sa am glasul domnului de la Pro TV care zice “Pentru sanatatea dumneavoastra evitati consumul de zahar, sare si grasimi”. As vrea si sa arat ca Mick Jagger, cel care e primul in “Top opt barbati uriti, dar cu sex-appeal”. Asa. Deci, in linii mari mi-am asezat genele, colorate ca un lego. Am parul lungut, sint usor nebarbierit, atit cit sa par elegant de neglijent, sint imbracat intr-un sacou maro, raiat, iar pe cap port o palarie trasa misterios pe sprincene. Blugii imi stau spinzurati de curea, iar miinile le incrucisez ginditor in dreptul pieptului. Asa am vazut eu ca se face cind nu stii ce sa faci cu ele. Si acum, ca am facut un puzzle din bucati de barbati pe care ii cunosc, pot sa ies in vazul lumii cu un mers de mascul.

Primul obiectiv: prietena mea cea mai buna. Imi amintesc eu bine ca de fiecare data cind boceam amindoua ma intreba de ce nu sint barbat, sa o fac fericita. Ca numai eu stiu cum, numai eu o inteleg, numai eu etc. Cu ocazia stimabilului Y, am sa fac asta. In marinimia mea, ma transform in Fat-Frumosul ei. La jumatatea zilei ma paraseste. Idealurile plictisesc, stiam eu.

Ca am rezolvat-o si pe asta, mai am jumatate de zi. O ora o petrec topaind in fata oglinzii din baie, o alta ora conduc cu viteza, apoi ma duc sa ma bat cu un alt mascul, iar restul de ore le petrec cu el la o bere. Asa experimentez si chestia aia cu “ei nu pun la suflet”.

Si cum ziua e pe sfirsite, ma gindesc ca nici n-as fi putut continua asa o viata. Imi prefer, totusi, vechile tabieturi. Din pur masochism.

Laura BABAN