Omleta albastră

Walter nu-i profesorul tău o­biș­nu­it de chimie. Poate fără proble­me să explice cum gazul de hidrogen și cel de nitrogen pot, împreună cu un ca­ta­lizator, să formeze amoniac și cum mai departe acesta poate ajun­ge în muniția de război. Sau cum vinul devine mai acru cu vîrs­ta din cauză că alcoolul etilic, cînd e expus la oxi­gen produce acid acetic (oțet). Im­por­tanța detaliilor este una capitală, deoarece un sin­gur atom poate face diferența din­tre viață sau ceva distructiv.

Walter a fost diagnosticat cu can­cer la plămîni și i s-a spus că mai avea de trăit doar cîteva luni. Iar cum legătura sa cu familia era una covalentă, a vrut să-i asigure fiului său cu un handicap loco­mo­tor și soției sale gravide un trai bun după ce ar fi dispărut. De aceea, îm­preună cu un pungaș care i-a fost elev în liceul unde preda, s-a apu­cat să producă amfetamine. Tot­odată, produsele acestuia să de­vină renumite, fiind cele mai de calitate din lume. Cu fiecare lot pe care cei doi îl „găteau”, pro­fe­sorul se îmbăta mai tare cu sentimentul de putere care avea să-l schim­be bu­cățică cu bucățică. Cît despre droguri, nu l-a interesat niciodată unde ajungeau, deoarece alegerea era a celor care le cumpărau.

Un an mai tîrziu, Walter nu mai era aceeași persoană. A reușit să îndeplinească ce și-a propus ini­țial, avînd pe sub mănușile cu care gătea sîngele celor care i-au stat în cale. Iar în momentul în ca­re a venit ju­de­ca­ta și-a dat seama că nu și-a pierdut numai pe unul din­tre singurii pri­e­teni, ci și ce iubea cel mai mult, devenind pentru familia sa doar un pa­ria.

***

Lumea nu poate fi împărțită doar în bine și rău. De multe ori cînd încercăm să realizăm „ceea ce trebuie”, chiar dacă scopul nostru este unul nobil, ne împiedicăm în propriile picioare. Și oricît de bine ne-ar ieși omleta de la final, nu o să ne putem ascunde niciodată de pedeapsa pentru ouăle sparte.