Omul cu masca de tină
Pastila de după 3 aprilie 2012 Niciun comentariu la Omul cu masca de tină 9Deși era mic la stat, era un om mîndru. Își purta propria personalitate ca pe-o mantie de purpură. Ștergea cu ea pe jos și peste toți cei care credea el că ar fi putut îndrăzni să-l calce pe coadă. Îi plăcea poza de om rău, sarcastic pînă în măduva privirii.
Înainte să iasă din casă își ciufulea sprîncenele împreunate și-și împăturea cutele feței una peste alta. Nu rata nici o ocazie să umilească, să jignească. Fiindcă își permitea: el era prototipul omului care nu greșește niciodată și care are o părere avizată despre orice, întruchiparea perfecțiunii. Cînd cineva îndrăznea să-l contrazică, se asigura că acel om îl va ține minte. Îl aștepta la cotitura oricărei vorbe, îi sancționa orice respirație, pînă cînd adversarul ceda. Vexat, își scuipa disprețul de la distanță. Maestrul nostru era și un om al gîndului și al acțiunii, o specie de o rară statură și finețe morală. Mereu prea sus, pentru micimea lumii.
***
Fiind mic la stat, era un om complexat. Propria personalitate îl apăsa ca un giulgiu de fier. Își tîrîia zilele, ca un om sfîrșit și lăsa cuțitele tuturor să-i pătrundă în suflet. Era un om bun, dar viața îl învățase că nu trebuie să arate asta. De-ar fi fost femeie musulmană, și-ar fi ascuns ochii după un văl, să nu-i citească nimeni tremurul timid al pupilei. N-ar fi ieșit din casă, nici mort – numai gîndul la întîlnirea cu oamenii îi provoca atacuri de panică. De asta nu rata nici o ocazie să se eschiveze de la orice interacțiune. Ar fi vrut să refuze politicos, ca să nu facă pe nimeni să se simtă prost. Credea că oricine știe și poate mai mult decît el, fiindcă lui nimic nu-i ieșea vreodată așa cum și-ar fi dorit. În orice conflict, ar fi cedat primul, lăsîndu-i celuilalt dreptatea de partea lui. Resemnat, ar fi întins mîna a respect și și-ar fi înclinat trupul a reverență. Fiindcă maestrul nostru era doar un om al gîndului, nu și al acțiunii, o specie de o rară statură și finețe morală. Mereu prea sus, pentru micimea lumii.
Laura PĂULEȚ
Adaugă un comentariu