Pentru seful nepereche

Am auzit eu ca excursiile exotice  nu intra in pachetul salarial. Se dau cind seful vrea sa fie blind si sa-ti sugereze o directie clara, cu precizia unei doctrine politice. Sa stai tolanit la soare poate fi si un interes de serviciu, o dezvoltare profesionala, un training in domeniu sau un team-building. Ti se servesc idei prin telefon, tu le faci cuvinte mari, le scrii cu nervi si cu demonstratie clara, ti se dau indicatii, tu le faci scenariu de articol aservit unei miini darnice in destinderile omului muncit pina la ultimul minut de program.

Nu-i chiar totul sa cazi in ispita. Trebuie sa ai demnitatea negarii, sa te arati cinstit in fata celor care arunca piatra. Creierele mari nu se desfata in ochii lumii, nici nu slujesc la doi stapini deodata. Dupa vorba “care da mai mult” se traseaza drumul, iar pitit sub birou se coc bombele de presa. Stim noi cum sa scoatem ochii, cum sa aratam cu degetul spre oile negre. Murdari pe miini, ne ascundem cu manusile albe ale dreptului la exprimare.

Plicul te face insa mai responsabil. Nu striga in gura mare, nu-ti asaza musca pe caciula, dar iti face cu ochiul de oriunde. Il iei, il ascunzi si esti cumparat pina la epuizarea subiectului. Apoi, nu este etic sa intorci spatele celui care te lanseaza in afacerile cu bonusuri la salariu. Nici etic n-ar fi sa devii un oropsit al sistemului, eliberat doar cu o vacanta in Haiti pentru buna purtare si intelegere perfecta cu seful. Esti de-al lui, ii porti negresit numele, il vorbesti de bine, ii papi incetisor din palma, pina la ultima firimitura de bunavointa. Etica vine cind prestarile de servicii jurnalistice au din cind in cind suturi catre “mai marele” si de bine la sarbatorile legale ale ziaristului: avansul si lichidarea.

Ionela SAVESCU