Plăcerea ascunsă-n buzunar

Pastila de după Niciun comentariu la Plăcerea ascunsă-n buzunar 12
Plăcerea ascunsă-n buzunar

Am condamnat de cînd sînt dependențele de orice fel. Niciodată n-am reușit să înțeleg de ce oamenii simt ne­voia să fumeze ca să se poată calma sau să bea ca să uite de tristețe sau, mai rău, ca să se poată bucura cu a­devărat. Am considerat tot timpul că un om ar trebui să caute să-și fie sieși suficient, și să se ferească să de­vi­nă Albă-ca-Zăpadă și să apuce mărul otrăvit al ma­mei vitrege cu ambele mîini ca mai apoi să muște din el cu ne­saț.

M-am transformat treptat în „om mare” și-am dez­vol­tat și eu un cult ca cel pe care-l judecam cu atîta con­vingere. Am prins o dragoste nestăvilită pentru fi­e­care abur fierbinte care ieșea din cana roșie de cafea pe care mi-o așeza tata pe birou în după-amiezile le­ne­șe din clasa a douăsprezecea și, mai apoi, pentru căl­du­ra pe care o emana paharul gigantic, plin ochi cu cafea a­sezonată cu alune, în diminețile reci din Ame­rica. M-am închinat micuței mele plăceri ca zeului Ra și nu m-am dat în lături să fac și cîteva plecăciuni adînci, pînă la pămînt, drept mulțumire pentru fiecare moment pe care reușeam să-l fur în plus, cînd se întîmpla să existe și o „a doua oară”.

E exact ca atunci cînd, copil fiind, mergi la magazin. Pe la raionul de dulciuri vezi bomboanele alea bune cu vișine pe care mama ți le cumpără doar duminica și, știind că e luni, îți îndeși una în buzunar. Nu treci de ușă fără să auzi două urlete. Cel de-al doilea e al mamei. Ești pedepsit o săptămînă pentru fapta ta și știi că așa rușine n-ai mai îndurat.
Douăzeci de ani mai tîrziu încă îți plac bomboa­nele și după ce-ți strîngi una cu putere în palmă și ieși cu ea pe ușă, aproape buimac, o privești cu un amestec de vinovăție și satisfacție, dar totuși desfaci repede am­balajul și o mănînci. Asta-i, de fapt, cheia, trăiești la risc și aspiri mereu să cîștigi la propriul tău joc de no­roc, și cîteodată chiar nu te mai deranjează că propriul tău cod de bare s-a șters sau murdărit, căci așa nu se mai pornește alarma și tu nu mai simți vinovăția, ci doar gus­tul puternic de vișine și duminică.

Autor:

Andreea Anton

Șef-departament „Opinia studențească” și studentă a Catedrei de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top