Plăcerea ascunsă-n buzunar
Pastila de după 24 octombrie 2016 Niciun comentariu la Plăcerea ascunsă-n buzunar 12Am condamnat de cînd sînt dependențele de orice fel. Niciodată n-am reușit să înțeleg de ce oamenii simt nevoia să fumeze ca să se poată calma sau să bea ca să uite de tristețe sau, mai rău, ca să se poată bucura cu adevărat. Am considerat tot timpul că un om ar trebui să caute să-și fie sieși suficient, și să se ferească să devină Albă-ca-Zăpadă și să apuce mărul otrăvit al mamei vitrege cu ambele mîini ca mai apoi să muște din el cu nesaț.
M-am transformat treptat în „om mare” și-am dezvoltat și eu un cult ca cel pe care-l judecam cu atîta convingere. Am prins o dragoste nestăvilită pentru fiecare abur fierbinte care ieșea din cana roșie de cafea pe care mi-o așeza tata pe birou în după-amiezile leneșe din clasa a douăsprezecea și, mai apoi, pentru căldura pe care o emana paharul gigantic, plin ochi cu cafea asezonată cu alune, în diminețile reci din America. M-am închinat micuței mele plăceri ca zeului Ra și nu m-am dat în lături să fac și cîteva plecăciuni adînci, pînă la pămînt, drept mulțumire pentru fiecare moment pe care reușeam să-l fur în plus, cînd se întîmpla să existe și o „a doua oară”.
E exact ca atunci cînd, copil fiind, mergi la magazin. Pe la raionul de dulciuri vezi bomboanele alea bune cu vișine pe care mama ți le cumpără doar duminica și, știind că e luni, îți îndeși una în buzunar. Nu treci de ușă fără să auzi două urlete. Cel de-al doilea e al mamei. Ești pedepsit o săptămînă pentru fapta ta și știi că așa rușine n-ai mai îndurat.
Douăzeci de ani mai tîrziu încă îți plac bomboanele și după ce-ți strîngi una cu putere în palmă și ieși cu ea pe ușă, aproape buimac, o privești cu un amestec de vinovăție și satisfacție, dar totuși desfaci repede ambalajul și o mănînci. Asta-i, de fapt, cheia, trăiești la risc și aspiri mereu să cîștigi la propriul tău joc de noroc, și cîteodată chiar nu te mai deranjează că propriul tău cod de bare s-a șters sau murdărit, căci așa nu se mai pornește alarma și tu nu mai simți vinovăția, ci doar gustul puternic de vișine și duminică.
Adaugă un comentariu