Povara de zi cu zi

„De la A la Z, promit să nu mă abat de la reguli!”, așa am jurat cu mîna pe ABC din pri­mul rînd al băncii în timp ce fixam literele căs­cate, înrămate de imagini frumos colorate. Încolăcesc degetele în jurul pixului și trasez o linie sluțită pe foaie, apoi un cîrlionț și reu­șesc să mîzgălesc foaia cu o li­te­­ră. Una aici, una mai încolo, se îngrămădesc, una peste alta, și nu mai au ră­gaz să pun punct, încît m-ar putea sco­ate oricînd afară pe ușa din spa­te. Și exact așa, uit ordinea a ceea ce odată era firesc: a, b, c, d, e, f, g… și îmi spun mărturia pînă la z.

A trecut de mult timpul poveștilor lui Hans Christian Andersen despre sirene care locuiau ascunse pe fundul oceanului și prinți care se aventurau în călătorii pe mare. Astăzi, realitatea poartă doar ecourile grosolane ale unor cuvinte care nu mai au timp. La radio, la TV sau în presă scrisă devin asur­zitoare greșelile frecvente de limba română. Apar în prim-plan și se întrec pentru un scaun în primele rînduri, personaje care se pierd sub tonul ig­no­ranței și care, în mod absurd, devin reprezentanți ai vocii poporului. Așa se întîmplă și în cazul actorilor politici care pun în scenă personaje fără esență, adepți ai monologurilor compuse din hidoșenii gramaticale și de ortografie acoperite de o siglă perfect lăcuită. Cînd ți se pun în față doar „oameni buni la număr”, devii martor la uciderea ABC-ului și nu spui nimic pentru că în timp ce privești din public la protagoniștii de mîna a doua de pe scenă, nu contenești să te întrebi: „Eu cu cine votez?”

Și merg cu pași mici, ordonați alfabetic, într-o încercare ritmică de a re­construi bucăți dintr-o piesă de teatru proastă, cînd mă îmbie să mă a­propii un „Bună!” mușcat apăsat, cît să-mi țină de urît pînă acasă. Cu ochii ațin­tiți în pămînt și o pereche de cizme care-i sînt mari, Maria mă așteaptă în capătul străzii. Ajungem să ne întîlnim aici în fiecare zi după ce iese de la școală. Și astăzi stă îngreunată de literele pe care le păstrează în ghiozdanul din spate. Nu înțelege prea bine la ce o s-o ajute atîta carte, dar speră să poarte doar Abecedarul cu ea și cînd o să fie „un om mare” ca să nu o împovăreze prea multă greutate.

Alina VASILIU