Pregatirile de maritis incep cu “www”

Am refuzat de multe ori invitatiile pe Hi5 ale colegilor mei (mult prea) entuziasmati, care nu mai conteneau la scoala sa-si multumeasca unii altora pentru comment-urile primite. Mi se parea ca toata treaba asta nu e decit linguseala ieftina, pentru a mai primi o bila alba de la colegii mai populari. Dar, dupa zicala “cind esti la Roma, fa ca romanii”, mi-am facut cont, pentru a vedea si eu cine “ma iubeste”.

Upload pozelor in care mi se parea ca am iesit cit de cit umana. Mi s-a facut morala ca am un cont prea sec. Hi5-ul nu e nimic daca, pe linga pozele de rigoare, nu ai si un fundal cu stelute, iepurasi sclipitori si mesaje cu “I’m single and available”. Totdeauna dornica sa vad pina unde se poate merge, mi-am personalizat si eu pagina. Au urmat multe “cereri in prietenie”, in special de la baietei care trimiteau mesaje ca “Moaama, ce ochisori ai!” sau “Cred ca m-am indragostit. Asta e id-ul meu. Da-mi add”.

Nu am luat in serios toata treaba asta cu matrimonialele online, in care beneficiezi de faptul ca mai scapi de frica unui blind date. Ceea ce a fost ingrijorator a fost multitudinea pustoaicelor de 12, 13 ani care isi puneau cele mai sexi poze pe care le posedau, atit cit poate fi o copila la virsta aceasta sexi. Mi-a fost rusine sa le dau accept, vazindu-le zimbetul naiv si, totodata, doritor. Hi5-ul nu e un prilej de a spune: “Fata, cit de mult imi place cum arati, in poza asta!”, ci o lume in care poti flirta si stabili intilnirea cu un nou tip pe ziua urmatoare, cu parintii in camera alaturata. Povesti despre infante care se ard cu focul, cind nici macar nu au invatat bine sa aprinda chibriturile.

Dana-Gabriela RADU