Prieteni separați cu cizma
Pastila de după 9 decembrie 2013 Niciun comentariu la Prieteni separați cu cizma 5„Noi o sunăm pe mama, dar ea nu mai vrea să răspundă”, spune Daniel, un băiețandru de nouă ani lăsat de mai bine de un an, în centrul de plasament din Bucium. A dormit pe străzi înainte să fie îngrijit aici, iar ultima noapte în familie pe care și-o amintește a fost acum doi ani cînd, deși le era greu să trăiască, stăteau toți patru în chirie. El, mama, tata și sora sa. Însă, sărăcia i-a despărțit, mama și sora sa au plecat de acasă în Italia la lucrat, iar de cum au pus piciorul în cizmă, nu au mai dat nici un semn de viață familiei rămase în Iași. Datoriile l-au apăsat pe tată din ce în ce mai tare și, într-o zi, gazda supărată i-a dat afară, le-a luat cheia, iar Daniel și tatăl său au rămas numai cu hainele de pe ei, la mila trecătorilor de la gară.
Acum, cîteodată își petrece ultimele zile din săptămînă în garsoniera bătrînei, bucurîndu-se de singurele sale rude. Altădată, băiatul vorbește cu bunica și cu tatăl său la telefonul de la centru, povestindu-le ultimele boacăne pe care le-a mai făcut. Însă, Daniel nu mai are prietenii de atunci. „Mi-au rămas toate pozele de la joacă din parc în casă la femeia care ne-a dat afară. Aici am întîlnit alți prieteni, însă cu ai mei de acasă nu am mai vorbit de mult. Nici cînd mă ia tata acasă nu-i mai văd”. Copiii cu care se juca în parc stau în casă, lîngă frații și părinții lor. Nu-și mai amintesc de el, de pasele pe care Daniel le dădea cu patos, cum îl învățase tatăl său în vremurile bune. Cel mai probabil nici numele lui nu și-l amintesc. Daniel însă îi numără pe degete de fiecare dată cînd este întrebat cum se juca el acasă și cu cine.
Erau Matei, Dragoș, Ionuț și Fabian. Dar de cînd au văzut că prietenul lor și tatăl său dorm în parc, s-au îndepărtat. Iar acum Daniel nu are pe cine să sune, nici dacă ar vrea.
Adaugă un comentariu