Redați-mi copilăria

Știu că niciodată n-am să pot să mă întorc în copilărie. Așa că uneori spun „fără cu tarif” pentru gîndurile mele și încep sa-mi aduc aminte de anii pe care i-am lasat în spate. Nu mi-e dor de zulufii aurii și nici de năzdrăvăniile pe care le făceam, ci de zilele de vară în care mă ghionteam pe afară cu fetele de la bloc. Pe Andreea si pe Alida n-am să le las niciodată în urmă chiar dacă viitorul mă chinuie și-mi spune să le uit.

Și acum mă gîndesc la pufuleții pe care Andreea îi strîngea în brațe și pe care nu-i împărțea cu nimeni, de rîsul vesel al Alidei atunci cînd bunica ei ne aducea căpșuni. Îmi vin în minte valuri de regrete după pătura albastră pe care o întindeam în spatele blocului vara și după ghețușul care mereu sfîrșea acoperit cu cenușă. Mereu vreau să mă refugiez în acele clipe.

Aș da orice să pot face o călătorie spre păpușile ieftine cu care mă jucam, la bunica în curte, și să le mai privesc o dată, pentru că le-am uitat chipul. Și ce n-aș da să o văd pe Alida și să-i spun că pe ea am considerat-o cea mai bună prietenă a mea. N-am avut curaj să i-o spun niciodată, pentru ca nu eram la fel de interesantă ca Andreea.

Dar, pînă atunci, merg înainte spre vremuri noi, la care voi rîvni atunci cînd îmi voi legăna nepoții. Trag aer în piept și vă spun că mi-aș da viața pentru o clipă din trecut, în care să-i spun tatălui meu cît de mult îl iubesc.

Alexandra ȘANDRU