Regele unui oricare deal

„Eu am avut un vis aseară”, le țipa pe un ton tras parcă printr-o țeavă PVC colegilor care s-au strîns în jurul lui să vadă și ei sur­sa hărmălaiei. „Ce-i cu ăsta?”, în­trea­bă plictisit un tînăr cu cascheta pe cap. „Nu știu, am auzit că urlă ci­neva și credeam că iar și-a pier­dut șeful de tură pixul. Măcar asta-i mai interesant”, îi răspunde la fel de nonșalant un bătrîn cu tîr­năcopul în mînă.

Așteaptă cîteva minute pînă se strînge un grup mai mare și încep iar urletele pline de entuziasm. „Ce am visat eu aseară? Pe voi, pe noi, toată această harabură în care ne aflăm. Spuneți-mi fraților, cîți sîn­teți care măcar o dată v-ați simțit tratați cu indiferență la locul de muncă? Zi de zi săpăm și con­stru­im, încontinuu, fără nici o pauză, fără un timp de odihnă pentru noi?”. „Avem pauze deșteptule și da­că mă gîndesc mai bine tu ne mă­nînci din ea” , dar răspunsul u­nei persoane din grupurile din spa­te parcă n-ajunge la urechile mun­citorului înflăcărat.

Fiecare cu­vînt îl spune cu pa­siu­ne dar și ură pe care a ținut-o închisă ca-ntr-o sticlă de șampanie. „Frații mei, cot la cot tragem cu tîrnăcopul și sapa, dar de astăzi ne-o ajuns.

Nu sîntem obligați să urmăm toate in­di­ca­ți­i­le, toate cerințele inumane ale șe­fu­lui de post. El este adevăratul di­avol, el ne solicită să ne mur­dă­rim pînă la umăr ca mai apoi ne­vas­ta să ne facă capul calendar că n-are cum spăla salopeta de tot no­roiul de pe noi.”

Cîteva „ce?”-uri și priviri con­fu­ze tot nu reușesc să-i doboare sîn­gele înfierbîntat, deoarece vede în ochii unora aprobarea ce-i dă su­ficientă energie să con­ti­nu­e. „Uni­ți-vă, fraților, împotriva bes­ti­ei ce ne subjugă la acest chin, după ca­re ne putem ridica și-mpotriva pă­pușarilor care în urmă cu doi ani ne-au dat un termen limită să ter­minăm palatul lor. Nu s-au gîndit la ploile ce au dat năvală, la ge­rul care ne-a înghețat degetele și la praful ce ne distruge plămînii. Fraților, sînteți sau nu cu mine?”