Regula numărul unu: încuie mereu ușa

Aveam un coleg de cameră ca­re se bătea cu fetele din cămin pen­tru a prinde el așternuturile cu ani­­mal-print de leopard. Le întindea frumos pe pat, își trăgea o pătură drept copertină și acela era bîrlo­gul lui, pe care îl zguduia o dată la două nopți, mai mereu cu cîte o pra­dă nouă, pe care o trimitea a doua zi acasă, terfelită. De la una a păstrat papucii de casă, de la alta i-a ră­mas un pieptene cu care-și mai dădea părul pe spate din cînd în cînd, iar alta i-a lăsat o pisică pe care a adoptat-o de pe hol de dragul ei. Îl legăna nopțile pe Lucian, care dor­mea ca un prunc, de parcă era din nou în brațele mamei, mamă care-l proteja de gemetele înfiorătoare ca­re răsunau uneori în miezul nop­ții.

L-am întîlnit, un an mai tîrziu, pe fostul meu coleg de cameră. A­ceeași barbă, același păr lung, doar burta mai prinsese volum, un vo­lum al berii. Rîdeam împreună a­min­tindu-ne cum îl căutau unele dintre capturile sale, bătînd cu zi­le­le pe la ușă, mai-mai să-și schim­be numărul de telefon de la atîtea me­saje. Dar de cînd îl știu, are același număr și încă nu i-a scos nimeni ochii cu vreo furculiță aruncată bez­metic în urma unei întîlniri nefe­ri­ci­te pe la vreun restaurant. Co­le­gul meu însă nu regretă nimic și știe că nici fetele cu care a apretat aș­ter­nutul animal-print n-au motive să se plîngă. Erau studenți. Nu și-au făgăduit viitorul unul-altuia și cea mai serioasă promisiune a fost cea legată de pizza a doua zi la Ma­mma Mia.

Ăsta este și farmecul stu­den­ției. Posibilitatea de a face lucuri pe care după 25 de ani le-ai regreta, cu oameni care ar regreta, pro­ba­bil, la rîndul lor. Facultatea, universitatea sau campusul sînt o pe­tre­cere imensă la care nu cunoști pe nimeni, nu te cunoaște nimeni, și au un sistem de restart nemai­po­menit. Schimbi căminul, schimbi crîșma și devii, după o noapte, un om complet nou. E ca în jocuri, poți da save, poți da load și dacă te superi dai reset și schimbi orașul. Dar fereastra e scurtă, sînt cam cinci-șase ani în care o poți face. Depinde și de cîte ori rămîi repetent, desigur.