Repausul vine duminică
Pastila de după 31 ianuarie 2010 Niciun comentariu la Repausul vine duminică 0Mai întîi a fost cuvîntul: „Au! Camera asta ar fi trebuit să fie goală. Unde-o fi întrerupătorul?”. La scurt timp după aceea s-a aprins și lumina. Întunericul a fugit și s-a ascuns după geamul de sticlă, dincolo de care încă nu răsăriseră stelele. „Ah, scaunul era ca să pot vărui tavanul”, spuse unicul locatar. După ce s-a separat apa din var și tavanul era acum albastru imaculat, ziua următoare a fost montată și pardoseala.
Au fost aduse plante decorative, palmieri și măslini. Decoratorul și proprietarul de drept al camerei a decis că ziua următoare va monta niște pînze în geam, iar pînzele vor fi lăsate în timpul zilei, și ridicate în timpul nopții, pentru a se vedea luna și stelele care între timp apăruseră în spatele sticlei. În a cincea zi de la mutarea în noua casă, și-au făcut apariția pești în acvarii și papagali. Dar vine noaptea și în următoarea zi proprietarul aduce un cîine, o pisică și o mînă de lut. Așază lutul pe podea și pleacă cu animalele la plimbare. Se-ntoarce, udă plantele, le șterge de praf, hrănește peștii și învață papagalii a vorbi. Se uită-n jur, și îi place ce vede.
„Am muncit mult la decorarea noii camere. Cred că merit un repaus căci am obosit. Dar ce fac cu mîna asta de lut? Am s-o modelez mîine”, gîndi pentru sine creatorul. Dar mîine era duminică, iar duminica nu se face treabă, așa că mîna de lut a rămas pe jos, lipsită de viață pînă astăzi. Iar acum încă am fi înghețat în peșteri, desenînd vînătoarea unei turme de ciute pe un perete în jurul ultimei invenții: focul.
Alex VARNINSCHI
Adaugă un comentariu