Replica l-a adus la tăcere

Încă de cînd eram mică primeam ro­lu­rile principale în toate piesele ce urmau să fie jucate în școală. Unul dintre momentele de glorie ale scurtei mele cariere actoricești a fost în clasa a VII-a, cînd mi-am propus să particip la o scenetă de Crăciun. Rolul meu era cel al unui vânzător de brazi care avea o singură replică: ,,Brazi de vînzare, brazi de Crăciun! Sunt cei mai buni!” După prima re­petiție profesorul de sport care juca în ca­drul micului nostru club de actorie rolul re­gizorului, mi-a spus că nu îmi spun replica așa cum ar trebui și că va fi nevoie să repet mai mult. Zis și făcut. Am repetat de nenumărate ori, mi-am schimbat tonalitatea vocii de sute de ori, am făcut exerciții de dicție și chiar vocalize, pentru încălzirea vocii. Toa­te acestea pentru acea replică pe care nu reușeam să o spun cum trebuie. Timp de două săptămîni am repetat în toate pauzele și nu exista minut în care în capul meu să nu răsune cele 10 cuvinte. Cu o zi înainte de spectacol am ajuns chiar și să repetăm afară, în frig; profesorul meu se agita, îmi spunea replica cu atîta patos și energie că ajunsesem să cred că fusese și vînzător de brazi cîndva.

În seara reprezentației, în sală se aflau cam 100 de oameni pe care trebuia să-i conving să cumpere brazi și care așteptau cu sufletul la gură sceneta noastră. Înainte să începem, profesorul nostru nu ne-a adresat nici un cuvânt, iar cînd a venit rândul meu, mi-am spus replica exact cum o spu­neam și înainte de toate repetițiile. Toată lumea, inclusiv domnul profesor, aplauda. Imediat, l-am văzut notînd ceva în grabă pe o foaie de hîrtie.

Cînd a venit spre noi, ne-a îmbrățișat și mi-a dat foaia de hîrtie pe ca­re-l văzusem scriind. Am citit: ,,Interpretarea ta a fost excelenta! Fe­li­ci­tări! Mi-am pierdut vocea temporar, dar totul a meritat acum cînd te-am au­zit zicînd acea replică așa cum mi-am dorit eu de la bun început!”. Am aflat apoi rostul hîrtiei – nu mai putea vorbi deloc, din cauza aerului rece pe ca­re îl inspirase în timpul repetițiilor noastre.

de Andreea CIOBANU